Motto: “Democraţia este o formă atenuată de comunism” – Hans Hermann Hoppe
Într-un mesaj de ziua partidului condus de el, preşedintele Crin Antonescu a afirmat că PNL este singurul partid autentic de dreapta pe scena politică românească, iar responsabilitatea majoră pe care o are este pe măsura forţei sale. Vorbe goale, pentru că asta este doar teoretic. Românii sunt toţi de dreapta, la modul declarativ, pentru că majoritatea doresc să primească cât mai mult cu ajutorul măsurilor de stânga. Din nefericire la noi partidele sunt de centru-stânga, centru-dreapta şi niciunul de dreapta. Dar cu politica este greu să te lămureşti. Niciunde în lume nu mai există dreapta. Toate partidele sunt mai mult sau mai puţin de stânga.
Stânga înseamnă hoţii, puturoşii şi milogii, dreapta înseamnă oamenii care produc cu adevărat ceva. Evident, hoţii, puturoşii şi milogii merg la vot mult mai abitir decât oamenii care produc, pentru că aceştia din urmă ştiu (sau simt) că totul e o mascaradă ieftină şi că votul lor nu schimbă nimic. Întrucât haita politică ştie că oamenii care produc nu prea votează, majoritatea ofertei politice este pentru hoţi, puturoşi şi milogi. Politica de dreapta este cea care ajută investiţiile, sprijină afacerile în vederea obţinerii unor cât mai mari profituri pentru a avea bani suficienţi şi pentru cheltuielile sociale.
Politica de stânga este cea care sprijină socialul – prin creşteri ale venitului minim, egalitate socială. Este clar că “actuala dreaptă”, de fapt o opoziţie de tip moluscă, care vorbeşte vorbe la televizor, nu este soluţia. Cetăţenii români, în marea lor majoritate nici nu ştiu ce înseamnă dreapta, fiindcă nu au avut ocazia să cunoască partide de dreapta, lideri de dreapta, mişcări de dreapta. Mă refer la liberalismul clasic aici. Deci, dreapta trebuie definită, construită, promovată aproape de la zero. În România nu avem un electorat de dreapta (mai mare de 2-3%). Avem doar un electorat anti-PSD, care în cel mai bun caz pretinde că susţine statul de drept, independenţa justiţiei, lupta anti-corupţie, anti-traseism, anti-trafic de influenţă, anti-netransparenţă, şi electoratul acesta este undeva pe la 20-25% maxim. Nu faceţi confuzia să numiţi acest electorat ,,de dreapta”, fiindcă nu este. Este liberal, în cel mai bun caz.
Liberali autentici în România sunt relativ puţini, şi puţini dintre ei se găsesc în sistem. Aceşti liberali trebuie mai întâi să se adune între ei, şi după aceea să se găsească printre ei unul/una cu calităţi mai mari de lider. Deocamdată mişcările autentice liberale sunt doar la firul ierbii – nesemnificative din punct de vedere electoral. Eforturile lui Traian Băsescu de a unge mişcări şi lideri,,de dreapta” nu au cum să aibă succes nici ele. Băsescu este lider autentic, este mare luptător, dar nu este liberal autentic, şi nici de dreapta nu este. Asta e. Nu are rost să ne amăgim. Va lua zeci de ani până apare un partid de dreapta, construit de oameni de dreapta. Cei care au energie şi viziune ar face bine să nu fugă după cai verzi (,,de dreapta”) pe pereţi, ca să nu ia sute de ani, ci să pună umărul să construiască mai întâi o mişcare unită liberală, din care, după ce aceasta a reuşit să facă faţă PSD, va reieşi şi o mişcare de dreapta (şi una de stânga), care va construi dreapta (şi stânga) românească. Cred că primul pas care trebuie făcut trebuie să vină din partea intelectualilor care nu ar mai trebui să cauţioneze lideri politici şi sau partide doar datorită faptului că aceştia din urmă se declară de o anumită parte a eşichierului politic. Este clar că o societate sănătoasă este aceea unde alternează stânga/dreapta sau unde liderii vin cu soluţii mixate şi punctuale pe anumite probleme (eu, de exemplu, văd mai bună o abordare de stânga în domeniile învăţământului şi sănătăţii şi mai de dreapta în domeniile economice plus ceva protecţie socială pentru a nu încuraja trândăvia).
Acum, piaţa politică pe ,,dreapta” şi pe stânga liberală este blocată. Jocurile sunt făcute şi monopolul tocmai se pregăteşte să se întărească şi mai tare, prin schimbarea Constituţiei, punerea Justiţiei cu botul pe labe, demontarea statului de drept etc. Bineînţeles că pesimismul strică şi, la fel de mult, strică şi statul cu ochii în soare aşteptând să se schimbe lucrurile într-un mod magic, să facă ei, alţii, liderii providenţiali din sistem, ceva şi pentru noi. Consider că în prezent doar Dreapta ne poate revigora. O Dreaptă veritabilă, cinstită şi credibilă. Aşa ceva chiar nu am avut, cum nu am avut nici vreo Stângă. Căci cvasitotalitatea potentaţilor post-decembrişti au militat pentru o ideologie a interesului de grup aflat la putere, incluzându-i desigur şi pe acoliţii acestora, Dreapta, respectiv Stânga, fiind doar caracteristici secundare la nivelul de nuanţă demagogică şi de multe ori penală. Este adevărat că Dreapta are datoria de a prezenta electoratului soluţiile concrete pentru relansare, pentru întoarcerea la normalitate, dar este la fel de adevărat că avem nevoie şi de noi politicieni nemânjiţi, competenţi şi curajoşi, altfel nu se mai poate. Aceştia nu pot proveni din rândurile cleptocraţiei, indiferent de rolul jucat, practicanţi sau toleranţi.
ROMEO POPESCU