Moto: „V-am lăsat săraci şi proşti, la întoarcere v-am găsit şi mai săraci şi proşti” – Brâncuşi
În campania electorală pentru alegerile de primar, o ziaristă inspirată, ajunsă temporar moderator la un post local de televiziune, l-a întrebat pe un candidat, care mai fusese edil în municipiul nostru, de ce investiţie îşi leagă numele. Răspunsul a stupefiat pe toată lumea, dar nu şi pe mine care ştiam că el a făcut umbra degeaba prin instituţia pe care o conducea, ocupându-se numai de reclamaţii la organele statului şi avându-l în vizor pe predecesorul său care chiar a făcut treaba din funcţia pe care a avut-o. Având această deformaţie profesională, de la numirea la şefia Guvernului, la fel, l-am urmărit şi pe Dacian Cioloş pentru a vedea ce ţel îl devorează, ce lucru vrea să facă pentru ţara asta, astfel încât, la finele mandatului, numele său să fie legat de lucrul respectiv.
Am remarcat că este preocupat de cumpărarea statuii lui Brâncuşi „Cuminţenia Pământului”, prin subscripţie publică. Şi am fost de acord, contribuind şi eu, prin sms, la încropirea teribilei sume de 11 milioane de euro cât a cerut proprietarul. Eu aş zice că această subscripţie este mai degrabă un test pentru noi. Acum putem arăta dacă ne pasă sau nu de cultură, prin faptul că donăm ceva bani pentru această operă de artă. Că preţul e mare, sau mic, că este un aranjament pe undeva, că vânzătorii vor dona şi ei sau nu, este altă poveste. Tocmai faptul că se face subscripţie publică este de lăudat.
Dacă va reuşi sau nu, vom vedea. Ar fi frumos să reuşească. Însă, articole mizerabile au umplut presa naţională. Până şi maestrul Ion Cristoiu consideră cumpărarea drept o escrocherie. Dispreţul comuniştilor faţă de opera lui Brâncuşi s-a manifestat încă de pe vremea când au refuzat tot ce acesta le-a lăsat el gratuit prin testament. Atât articolele publicate, cât şi majoritatea comentariilor arată consecvenţa acestora, ca un arc peste timp, cum ar spune maestrul fost „jupân” la Scânteia Tineretului. Nu este o întâmplare că aceste persoane au aceeaşi atitudine şi faţă de Catedrală, că Dumnezeul lor este Lenin.
Ideea cum că de artă să se ocupe particularii uită că, spre deosebire de Occident, după bolşevism, noi n-avem nici aristocraţie, nici burghezie de merit, ci mai degrabă o burghezie de şpagă sau de jaf, cocalară, mai mult motorizată decât melomană. Cu timpul, şi Brâncuşi va fi tot aşa de rău văzut, ca şi alte mari personalităţi necontemporane, în frunte cu Poetul Naţional Eminescu. Trendul e că Neamul Românesc nu trebuie să aibă acces decât la bestselarii în viaţă. Literar vorbind, pentru „Cuminţenia Pământului” nu s-a făcut efort publicitar decât de ochii soacrei, aşa că locul ei final va fi rătăcitor precum al evaporatei Domnişoare Pogany.
Brâncuşi a fost repudiat de Statul Român! Brâncuşi şi-a lăsat opera aceluiaşi Stat Român (care a refuzat-o). Acum se încearcă o mică „reparaţie”, dar unii la fel ca fostul propagandist comunist Cristoiu numesc asta o „megaescrocherie”. Oare ce au fost Behtel, privatizarea BCR, privatizarea Petrom, Rompetrol şi celelalte mii şi mii de „privatizări”? În curând se termină subscripţia, şi sunt şanse slabe să se strângă măcar 1 milion de euro. După tot circul ăsta cu anunţuri la radio, tv, pe net etc., Cioloş&Co. nu vor putea să dea înapoi. Şi vor completa suma până la 11 milioane din banii publici. Care, fiind publici, sunt ai tuturor, şi sunt colectaţi din taxele şi impozitele plătite inclusiv de tine.
La circa 20 de milioane de români, revin în medie 0,5 euro de cap de om. Probabil asta e şi ideea din spatele sloganului „Cuminţenia e a ta!”. Vrei – nu vrei, tot pui bani pentru achiziţionarea sculpturii. Tu plăteşti, deci e a ta…