MILOGEALĂ. Sunt din ce în ce mai mulți. Au zone bine stabilite care creează senzația unei activități organizate. Autoritățile locale îi neglijează, nimeni nu aplică legislația. Pare prea complicat și inutil. Populația îi alimentează constant cu bani. Cei care pun în mâna lor un leu , poate ultimul pe care îl au, nu bănuiesc că respectivul va strânge într-o zi de milogeală câteva sute de lei. Este vorba de cerșetorii de meserie care agasează trecătorii, clienții magazinelor mari alimentare și pe cei care frecventează bisericile. Au echipament adecvat și texte desprinse parcă din celebra peliculă ” Filantropica” .
În zona centrală, pe scările care coboară de la Ariel, la cofetăria Boromir, puteți întâlni zilnic o bătrânică trecută de 60 de ani, cu fața rotundă, ochi albaștri și o desagă: ” Un leu să iau și eu o pâine” – spune cerșetoarea. Din trei trecători, unul îi dă bani. ” Dumnezeu să te ajute!” , vine răspunsul standard de mulțumire. Seara, cu câteva minute înainte de ora închiderii, bătrânica intră în cel mai scump fast food din zonă și comandă un meniu bogat care costă aproximativ 20 de lei pe care îl consumă într-un restaurant aproape gol, departe de ochii victimelor pe care le-a înduioșat și al căror venit mai mult ca sigur nu le permite o ie șire cu familia pe lună la acest fast food. Este greu de calculat care zonă este mai bună și cât poate câștiga un astfel de cerșetor. La finele săptămânii trecute, pe un timp ploios, am urmărit-o, timp de o oră, pe o altă cerșetoare a cărei zonă de acțiune este în fața magazinului Annabella din cartierul Traian (la 24 de trepte). A reu șit să obțină în acest interval 37 de lei. Când a remarcat aparatul nostru foto și intenția de a o fotografia s-a întors și a părăsit zona. Menționăm că în zonă traficul de oameni, de clienți ai magazinului era scăzut datorită orei și timpului nefavorabil și, cu toate acestea, 37 de lei pe oră înseamnă un venit pentru care chiar merită să stai în picioare cu o traistă în spinare și să implori mila trecătorilor. Pe lângă haitele în fuste colorate, care cutreieră orașul în căutarea unor proști cărora să le vândă șitifturi sau să le ghicească viitorul (asta în cazul în care nu le umblă prin buzunare sau poșete), mai sunt și acești cerșetori care uneori sunt băgați în seamă de polițiștii comunitari, care îi alungă pentru câteva minute de la locul lor de muncă. Orașul ar putea scăpa de cerșetori dacă Consiliul Local ar da o hotărâre prin care să fixeze amendă pentru cer șit la valoarea tuturor banilor găsiți asupra cerșetorului prins în flagrant. Cu o astfel de lege locală și cu o implicare serioasă a poliției, am putea să îi alungăm spre alte orașe. Pentru a ne documenta despre cât de organizată este tagma cerșetorilor în Râmnic vom trimite sub acoperire, în perioada următoare, reporteri care vor încerca să cerșească în cele mai aglomerate zone lângă aceia și cerșetori.
RADU DUMITRESCU