Româna-i veche de 1700 de ani si e singura limbă romanică care a supravieţuit în părţile acestea ale Europei. Rămâne un mister cum de s-a întâmplat aşa, în condiţiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice sau uralice.
Cu totii trebuie sa stim ca limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertăţii. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de „dor” şi „doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.
„Dor” şi „doină” se comportă mai degrabă ca nişte diamante roz decât ca nişte alăturări de sunete – exprimă emoţii într-atât de specifice culturii noastre încât traducerea lor în alte „glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.
De asemenea, avem al treilea cel mai lung cuvânt din Europa „PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Defineşte o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu este atat de folosit.