Acasă Arhiva Unde sunt tortionarii

Unde sunt tortionarii

         că ldura de afară a afectat și mințile politicienilor. Altfel nu se explică amploarea scandalului „Dosariada” de la Consiliul Național pentru Studierea Dosarelor Securității (CNSAS). Premierul Tăriceanu trimite liste cu sute de liberali pentru a fi verificați, asociațiile neguvernamentale vor să știe și dacă portarii unor instituții sau femeile de serviciu au fost colaboraționiști de-ai Securității, Dragomir de la LPF sare și el și cere verificarea sportivilor. O întreagă nebunie. Nu cred că 11 oameni, selectați pe criterii politice, vor putea face Față avalanșei de cereri ce se prefigurează. Chiar dacă ar fi fost apolitici, tot n-ar fi reușit. Volumul de muncă este prea mare. Iar de verdictul lor depind vieți, cariere politice și profesionale. În momentul în care dau o hotărâre e musai ca ea să fie și dreaptă. Altfel, toată această sarabandă a dosarelor de la securitate se va transforma într-o vânătoare de vrăjitoare.

Îmi vine acum în minte o povestioară pe care mi-a spus-o un prieten. Acțiunea se petrecea în Franța După cel de-al doilea Război Mondial. Președintele Charles de Gaulle îi cere șefului securității franceze, să verifice arhivele SS-ului, rămase în Franța, După război. După câteva zile, ofițerul vine și îi spune președintelui: „Nu vom putea afla ce este în aceste arhive decât peste zeci de ani. E mult de muncă „. Președintele îl întreabă: „Bine, dar ce se află acolo”? Răspunsul a fost senzațional: „Franța, domnule!”

         Așadar, revenind în România zilelor noastre, tabloul mi se pare mult mai complex. Păi, dacă francezii n-au reușit să afle ce se ascunde în arhivele SS-ului care cuprindeau doar 4 5 ani, mă întreb cum poate CNSAS-ul românesc să afle ce taine ascund arhivele securității de 50 ani. Ca să-l parafrazez pe ofițerul francez, aș spune că în arhivele securității se ascunde o Românie hidoasă, cu secretele ei murdare.

însă , trebuie să avem răbdare. Nu este bine ca „Dosariada” să se transforme într-o vânătoare de vrăjitoare, ceva de genul „Deschizi gura, scoatem dosarul”. Din ceea ce am văzut până acum, lucrurile cam așa merg. această instituție, CNSAS-ul, este doar o marionetă în mâna unora care-și plătesc polițele politice. Avem spre studiu cazul Mona Muscă . Toți deștepții lu Î pește au aruncat cu pietre în ea. Aoleu, ce mare nenorocire! Își dădea colegii în gât, făcea note despre studenții străini. Naivi mai sunt unii. Păi, trei sferturi din populația României făcea același lucru ca și Mona Muscă . Turna la Securitate. Alea erau vremurile. Cei ce nu le-am trăit ar fi mai bine să ne abținem și să nu comentăm. Asta, dacă tot vorbim despre moralitate.

Acum, democraților ăștia născuți ieri le este ușor să vorbească . Ei n-au trăit acele timpuri, n-au fost șantajați, nu cumpărau pâinea pe cartelă, nu trăiau zi de zi cu spaima în suflet că „dubele negre” de la Secu Î vin și le ridică rudele.

         Sigur, avem nevoie de curățenie morală în rândurile clasei politice și nu numai. Dar, această acțiune de epurare trebuie să aibă la bază principii sănătoase. Cine sunt cei care-i judecă pe eventualii colaboratori? Sunt ei îndreptățiți să-i arate cu degetul pe informatorii securității? Și apoi n-am auzit pe nimeni întrebând de securiștii care conduceau anchete, care băteau oameni și-i supuneau la chinuri inimaginabile pentru o minte sănătoasă. Unde sunt torționarii regimului comunist? Nu are nimeni curiozitatea să vadă ce s-a întâmplat cu ei? Am putea avea surprize să aflăm că bestiile astea sunt printre noi, poate chiar în viața publică și pozează în persoane onorabile.

         însă , până una alta scoatem dosarele celor care convin unora. Din punctul meu de vedere, Mona Muscă este o victimă a împrejurărilor. Degeaba se bat liderii PNL în declarații că n-au vrut să scape de ea din partid, faptele lor fac cât o mie de vorbe. Nici măcar n-au așteptat verdictul CNSAS. S-au grăbit să o excludă din PNL. Nu vreau să o judec pe Mona Muscă în niciun fel, însă ea măcar a avut curajul să-și pună dosarul la dispoziția opiniei publice. Să vedem, mai îndrăznesc și alți oameni politici să facă același lucru. Sincer, mă îndoiesc

Magda Tolea

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.