Scandalul politic, eveniment, totuși, relativ nou în viața publică românească , După deceniile de liniaritate socialistă, nu face numai deliciul presei – cum adesea se susține – ci și pe acela al opiniei publice largi, că reia nu-i displace un pic de circ gratuit. Întrebarea la care cu greu s-ar putea răspunde este aceea dacă spectacolul public este într-adevăr gratuit, și dacă nu cumva, în timpul desfășurării sale, se plătește ceva, indirect, prin mersul defectuos sau chiar oprirea temporarăa funcționării angrenajului instituțiilor administrative ale statului, de la cele centrale până la cele din teritoriu. Dacă , în alte situații, evenimentul numit scandal politic era doar o scurtăînvolburare a vieții politice, de data aceasta, lucrurile sunt ceva mai complicate, chiar de anumităgravitate, dacă ținem cont de momentul foarte recent al aderării la Uniunea Europeană . Am intrat în Europa și, dacă tot am intrat, trebuie săoferim partenerilor noștri imagini care ne sunt tipice.
Adică , începem din prima zi a anului european cu taxa de la Giurgiu, apoi ne ciondănim și pe marginea taxei de primăînmatriculare, ne facem că dezbatem puțin și Strategia de postaderare, europarlamentarii noștri defileazăla Strasbourg cu tricolorul, cu palincă și cu un circ de tip balcanic, După care se declanșeazăacasăscandalul bilețelului cu expeditorul și cu „andrisantul” binecunoscuți. Este marele semnal al ruperii definitive între partidele aflate la guvernare, iar la orizont se întrezăresc, mai clar ca oricând, alegerile anticipate. Scandalul biletului ar trebui săne fie învățăturăde minte. Ar trebui săne deschidăochii, ca săne dăm seama cum am fost mințiți. Acum câteva luni, când din spatele declarațiilor și împunsăturilor, presa bănuia o răcire a relațiilor dintre președinte și premier, cei doi răspundeau în fața camerelor de luat vederi că au „o relație instituționalănormală”.
Pe atunci, printr-un acord tacit, considerau că e spre binele Alianței, spre binele României, în interesul națiunii, ca dezacordurile, neînțelegerile și certurile săfie ținute departe de cunoștința maselor. Rufele murdare erau spălate în familie. Acum, lucrurile s-au schimbat și păruiala cu înjurături a fost scoasăîn văzul lumii. Tonul l-a dat președintele-jucă tor. Cu adevărat jucă tor, este implicat până în gât în politică , face și desface, genereazăscandal, pune bombe, aruncă în aer. Alianța D.A. a devenit, de mult timp, o AlianțăNU. Niciunde în lume, politicienii nu sunt de pus pe locul icoanei. Asta, la general vorbind. Dar mai peste tot existăun lider care ține în frâu orice pornire, încât națiunea săse simtă condusăși, neapărat, în siguranță. Când se întâmplăaltfel, cineva mai și răspunde. La noi, se merge După principiul corb la corb nu-și scoate ochii. Numai că , iată, Alianța, de la o crizăla alta, a ajuns într-un impas fărăprecedent. Liderii partidelor ce o compun, în aparițiile publice obositoare, sunt mânați doar de interesele propriului partid, punându-și poalele în cap, fărănicio jenă, fărăsăținăseama de presiunea psihică la care e supusăsocietatea.
Își reproșeazăcomiterea de fapte penale, se acuzăde corupție, pe un fond social fragil, plin de incertitudini în primul an al aderării. De care nu se mai vorbește în zilele din urmă. Pentru prima datăde când face politică , președintele Traian Băsescu are, cu adevărat, o problemă. Sunt prea multe voci împotriva sa și asta ar trebui să-i dea de gândit. Atitudinea de jucă tor a deranjat, e limpede, numai că și președintele vine cu zestrea adunatăîn ani și e aproape imposibil, că om este, sănu aibăo codiță. Greșelile, unele recunoscute, dar ce folos, se plătesc.
Și cum sunt destui care îi poartăsâmbetele, președintele, în perioada următoare, are de dat lupte grele. Îl toacă liberalii, port- drapel fiind primul-ministru, înviat, parcă , dintr-o dată. Spusele nu au valoare de maximă, iar președintele, până ieri, nu ripostase. Se gândesc, cu siguranță, mutări-surpriză. Nici între pediști nu-i tocmai liniște. Opoziția, la rându-i, fierbe. Momentele sunt și hilare și amuzante. Pentru cine se mai poate amuza. Intrăm într-o perioadă cu destule întâmplări de maximătensiune. Îara, în acest timp, e guvernatăprintre pică turi. Lupta, se motivează, se dăîn numele adevărului. Instituțiile fundamentale încă nu au intrat în „horă”. Unde, cum și când vor sfârși disputele?
Romeo Popescu