Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Politicianul omletă

Emilian Frâncu și ouăle liberale

„Într-adevăr, spargi ouăle ca să faci omletă. însă , tot metaforic vorbind, prea multe ouă produc o dereglare a colesterolului, iar în aceste condiții tigaia însă și este condamnatăori să rămână fărăstăpân, ori să devină obiect de muzeu pe un raft din bucă tărie. Asta nu înțeleg, din păcate, aceia care tratează cu indiferență avertismentele” – se aratăîn declarația lui Frâncu  

Nu cu mult timp în urmă, deputatul liberal a făcut, în Parlamentul României, o declarație politică intitulată, sugestiv, spune el, „Trebuie sădăm un bun exemplu, asta contează!”. Declarația se înscrie în seria celor bizare și chiar ilare cu care ne-a obișnuit, în ultima perioadă , politicianul. Surprinzător, Frâncu a devenit, printre multele talente și vaste cunoștințe pe care le are, și un super-mega-ultra specialist în mediu. Într-o noapte când nu prea avea somn, gândindu-se probabil intens la rezolvarea misterului piramidelor din Egipt, liberalul a luat un creion și o coalăde hârtie, calculând repede cam câte tone de dioxid de carbon sunt degajate, anual, în România, în atmosferă. După o uzurăa neuronilor, cum rar i s-a întâmplat, a aflat răspunsul: 155 milioane tone.” ( ) România ocupăun nedorit loc în topul celor mai poluante 50 de țări de pe glob. „Iatăcă Statele Unite ale Americii își confirmărolul de lider al economiei mondiale și sub acest aspect, cu 7.074 de miliarde de tone emisii de gaze cu efect de seră, urmate de China, cu aproape 5.000 de miliarde de tone”, spun acești comentatori pricepuți, adăugând la repezealăcă „este regretabil săavem asemenea statistici, nu-i așa, existăun preț care trebuie plătit: nu poți face omletăfărăsăspargi ouăle”. Aoleo, la ouăle „lu’ cine” se referă, vorba lui Jiji Becali? Doamne Ferește că de ălea multe a lui Bombonel de la Cornu o fi vorbit, că iese urât de tot Deh, cine știe. Și pentru că a avut impresia despre sine că spune lucruri interesante și inteligente în același timp, Măndel (zis câteodatăși Măndy) a continuat cu un truism înduioșător: „Într-adevăr, spargi ouăle ca săfaci omletă. însă , tot metaforic vorbind, prea multe ouăproduc o dereglare a colesterolului, iar în aceste condiții tigaia însă și este condamnatăori să rămână fărăstăpân, ori sădevinăobiect de muzeu pe un raft din bucă tărie. Asta nu înțeleg, din păcate, aceia care trateazăcu indiferențăavertismentele”.
Măndel Prolixul
Monsenieur, din păcate, nici noi oricât ne-am strădui, nu reușim săînțelegem din ce cotloane ale minții ați scos un asemenea raționament. Trebuie săfi fost tare întunecate. Ca un adevărat Superman, protector înveterat al Terrei, Măndelul ne transmite că planeta pe care locuim a ajuns „la un moment critic!!!”. Apocalipticul politician mai spus „că este o distanțăuriașăîntre cantitatea de dioxid de carbon emanatăîn atmosferăla noi în țară și cantitățile de dioxid de carbon cu care polueazăcei situați pe primele locuri în topul poluatorilor atmosferici. Dar nu trebuie săne încă lzească faptul că noi trimitem în atmosferăde 45.000 de ori mai puțin dioxid de carbon decât americanii sau de 32.000 de ori mai puțin decât chinezii. Trebuie săne gândim ce avem noi de făcut pentru a reduce acest tip de poluare măcar cu 10%, atât cât ne cere Uniunea Europeană . Nu avem dreptul săne ascundem îndărătul vinovăției (cu sau fărăghilimele) mai mari a altora. Trebuie săne vedem de responsabilitățile noastre, ca și când doar de noi ar depinde soarta planetei. Ca și când prin ceea ce facem noi diminuăm semnificativ efectul de seră. O pică turăîntr-un ocean este la fel de importantăprecum oceanul însuși” – mai spune deputatul în declarația sa. Oricum, chestia cu oceanul a fost adâncă într-adevăr, precum „oceanul însă și”, cum metaforic s-a exprimat el.   Și pentru că nu putea încheia decât apoteotic, Emilian Frâncu a concluzionat în stil platonician: „Puterea exemplului altora, mai mari sau mai mici poluatori decât noi, trebuie săne determine săfacem ceea ce este corect săfacem, ceea ce am negociat săfacem! Oricât de mari ar fi costurile, numai astfel putem deveni, noi înșine, un bun exemplu pentru alții asemenea nouă”. No comment! E prea profund pentru umanitate. Lăsăm posterității plăcerea de a-i descifra aforismele.
Această rubrică reprezintăun pamflet și va fi tratată ca atare!