Celebrul jurnalist Traian Ungureanu spune răspicat:
„Toată lumea riscă săfacă un pronostic pentru că unde te duci, unde te întorci, auzi că Băsescu o săcâștige referendumul. Categoric va câștiga. însă , e bine sănu ne zicem „hop” până nu sărim gardul. În primul rând, oameni trebuie săînțeleagăcât de important este sămeargăla referendum și săștie bine săpunăștampila pe „NU”. Dacă îl vor pe Băsescu trebuie săo punăpe „NU”, dacă nu săpunăaltceva. Prin urmare, pronosticul este ușor de făcut, să-l vedem împlinit și, mai ales, După 19 mai, lumea trebuie săînțeleagăcă nu poate sărăsufle ușurată” – este de părere Traian Ungureanu
Jurnalistul Traian Ungureau scrie, în prezent, la „Cotidianul” și este deja celebru prin stilul său aparte, care i-a atras de altfel și nominalizarea din partea Președinției pentru funcția de ambasador al României la Londra. Traian Ungureanu este perceput ca una din vocile remarcabile ale jurnalismului politic (și sportiv) românesc și un jurnalist de calibru. În plus, ziaristul a colaborat, timp de zece ani, cu postul BBC. Printre că rțile scrise de Ungureanu amintim: „Tehnica neputinței la români” și „Războiul timpurilor. Declin occidental si asediu Islamic”. Aflat la Rm. Vâlcea cu ocazia organizării unui miting de susținere pentru președintele Traian Băsescu, celebrul jurnalist a acordat redactorilor VOCEA VÂLCII un amplu interviu, în exclusivitate, despre situația politică actualădin România.
” Reporter: „Cum apreciați ultimele acțiuni ale noului ministru al Justiției, respectiv cererea de demitere a adjunctului lui Morar, precum și demisiile din fruntea ministerului?”
” Traian Ungureanu: Este unul dintre cele mai importante evenimente din Justiția românească din ultimii 17-18 ani. De ce? Pentru că pentru, prima oară, s-a întâmplat ceva extraordinar. Aș spune că acest lucru era de neconceput până acum 2-3 ani, ca magistrații săfacă pasul înainte și săspunăcă nu acceptăgenul acesta de intervenție, chiar dacă el vine de la ministru, de la șeful lor. Așa ceva nu se putea întâmpla în niciuna din Româniile în care am trăit până acum. S-a produs ceea ce unii numesc „efectul Băsescu”, unii numesc „efectul Macovei” Dar în tot cazul acest lucru s-a produs. 40 de magistrați au spus „Nu”, iar acum avem trei demisii, avem un refuz ferm al Institutului Național de Magistraturăde a-l primi pe Chiuariu. Prin urmare, apar semnele că justiția începe săconteze și săștie să-și facă cunoscutăvoința.
” Rep: „Credeți că Tăriceanu îl va demite pe Chiuariu?”
” T.U.: Nu, pentru că abuzurile la care a trecut imediat Chiuariu sunt, foarte probabil, rodul unor comenzi guvernamentale.
” Rep: „Din arcul guvernamental?”
E foarte greu săspui ce înseamnă guvernamental în România. Teoretic, țara e condusăde un guvern de alianțăPNL-UDMR, practic, e condusăde un guvern PNL-UDMR, în arenda PSD. Așa că , până la urmă, guvernamental, include toată această sferă. Știm că pe „lista lui Îuluș” – ca să-i spunem așa – se aflau oamenii grei: Voiculescu, Bella, mai mulți deputați PSD, deputați și primari PD, e normal săse întâmple așa. Dacă ați remarcat atacul lui Chiuariu, asupra propriei instituții, a avut loc noaptea într-o grabăextraordinară. S-a pus la punct cererea de anchetare, s-a trimis prin fax De unde graba asta? Existăinformații care spun că această grabăvine de la intervenția unor grupuri din UDMR După ce, înainte cu o zi sau două înainte, câțiva demnitari UDRMR fuseserăpuși sub acuzare, pentru nereguli care vizau delapidările de fonduri.
” Rep: Schimbarea regulilor în timpul jocului, referindu-ne aici la modificarea unor articole din legea referendumului, reprezintă, în viziunea dumneavoastră, un atac la democrație?
” T.U.: Este, în primul rând, un atac asupra legii pur și simplu. Nu se mai înțelege bine ce este legea-n România, astăzi. până acum câteva săptămâni, aveam o lege clarăîn ceea ce privește referendumul, acum nu mai avem. Este o lege, pe care oricine poate săo interpreteze cum dorește și fărăprecedent într-un stat democratic. Eu zic că este o combinație de legislație africanăși sud-americană. În orice caz, scopul e limpede pentru demiterea lui Traian Băsescu ori o țară în care se fac legi pentru demiterea unei persoane, este o țară cu foarte multe probleme din punct de vedere al democrației legale, al sistemului juridic, din punct de vedere al sistemului de funcționare al instituțiilor etc.
” Rep: „Riscați săfaceți un pronostic pentru 19 mai?”
” T.U.: toată lumea riscă săfacă un pronostic pentru că unde te duci, unde te întorci, auzi că Băsescu o săcâștige referendumul. Categoric va câștiga. însă , e bine sănu ne zicem „hop” până nu sărim gardul. În primul rând, oamenii trebuie săînțeleagăcât de important este sămeargăla referendum și săștie bine săpunăștampila pe „NU”. Dacă îl vor pe Băsescu trebuie săo punăpe „NU”, dacă nu săpunăaltceva. Prin urmare, pronosticul este ușor de făcut, să-l vedem împlinit și, mai ales, După 19 mai, lumea trebuie săînțeleagăcă nu poate sărăsufle ușurată. Președintele suspendat ilegal, din punctul meu de vedere, va fi repus în drepturi, dar munca de abia acum începe. Vor urma 18 luni de campanie Continuă , pentru că vor avea loc alegeri europene, locale și generale și probabil vom avea și alegeri pentru votul uninominal.
” Rep: „Ce părere aveți despre sloganul „Oligarhia conduce România”. Sunteți de acord cu numele menționate de Traian Băsescu în discursurile sale sau mai știți și altele?
” T.U.: Da. „Oligarhia conduce România!” este un slogan bun, pentru că , într-adevăr, așa este. Ce este oligarhia și ce sunt oligarhii? Acestea sunt cuvinte cu peste 2.000 de ani vechime, însă nu are rost săintrăm acum în detalii. „Oligarh”, „oligarhie”, înseamnă un sistem de guvernare, în care un număr mic de oameni conduc datorităbogăției lor, în principal, și a puterii lor de cumpăra, relații, politicieni, parlamentari, de toate. Asta înseamnă oligarhie. „Oligarhii” sunt cei care fac parte din sistemul acesta de conducere al unei societăți. Prin urmare, sloganul e bun. Acum, în cazul României, se tot vorbește de niște luni de zile de niște oligarhi, cuvântul acesta a început să-i aducă la un loc și pe cei care conduc pentru că au foarte mulți bani, și pe cei care sunt niște nemernici sau niște tică loși. mă gândesc la Iliescu în primul rând, a apărut și el pe lista oligarhilor. Adevărat, el nu controleazănicio industrie, nu are afaceri cu statul dar a făcut lucruri care-l asemănăcu un oligarh. Și, în sensul acesta a apărut și numele lui pe listă. Desigur, oricând mai putem găsi două -trei nume. Unii se mirăde ce pe listănu sunt și alte nume, alții se mirăde ce sunt doar anumite nume Important este acum ca acest sistem săfie atacat la bază, iar ca săse întâmple așa, cum spuneam, referendumul nu este suficient. După acest pas, dacă electoratul, societatea dorește săpreia inițiativa și săse punăcontra acestui sistem și să-i facă de petrecanie, trebuie săse ținătare și săfie în priză18 luni, de acum înainte. Politicienii, și mă gândesc la Traian Băsescu în primul rând, trebuie săgândească mutări sau idei politice importante și săfolosească energia popularăcare li se va pune la dispoziție.
” Rep: „Cum comentați legea ANI, așa cum a fost ea votată, având în vedere că forma în care a fost adoptată nu mai seamănăaproape deloc cu cea propusăde Monica Macovei?
” T.U.: Legea ANI este suspectăde la bun început. Un an și jumătate, s-au tot codit săo facă , și acum, în două zile, a fost gata. În principiu, e foarte bine că legea asta s-a aprobat. Chiar un lucru rău, până la urmă, poate deveni folositor dacă existăbunăcredință. însă , între varianta de lege pe care a propus-o Monica Macovei și juriștii din jurul ei, și cea pe care a aprobat-o Parlamentul sunt diferențe mari. Există, ca de obicei, portițe incluse în textul de lege, în așa fel încât cei care ar trebui săfie controlați săaibăo cale de scă pare. Legea aprobatăspune că Agenția Naționalăde Integritate care-i va verifica pe parlamentari va fi subordonatăSenatului. Mai exact, Senatul se controleazăpe el însuși și controleazăCamera Deputaților. Acesta este defectul numărul unu. Nu se poate așa ceva. În varianta veche se vorbea de câștiguri necuvenite. În varianta nouă, se spune de câștiguri ilicite. Cineva poate spune. Bun și ce mare diferență? Cineva ar putea spune că nu e mare diferențăîntre „necuvenite” și „ilicite” nu e mare diferență. Ba, mai mult, cuvântul „ilicite” e și mai dur. Dacă se mergea pe câștiguri necuvinte, totul se întâmpla în felul următor. Dacă un parlamentar declara, de exemplu că la intrarea în Parlament avea 30 de mii Euro și la terminarea mandatului avea cu 40 de mii mai mult, așadar, aceste câștiguri sunt necuvenite. În varianta nouă, același parlamentar care declara 30 de mii, cât avea atunci când a câștigat mandatul, a acumulat, pe parcurs, încă 30 ceea înseamnă că a câștigat averi ilicite. Așadar, el a depășit cu mult limita pe care avea voie săo atingă. În varianta nouă, cum spuneam, ANI trebuie sădovedească că plusul acesta de bani este obținut în mod fraudulos. Cine poate dovedi asta? Instanțele? În concluzie, între parlamentari și această agenție se mai interpune ceva și anume instanțele judecă torești. Asta știm ce înseamnă . Suntem pățiți.