Acasă Arhiva Politica inumanului

Politica inumanului

Prea adesea, politicienii vâlceni afirmăsus și tare că de vinăpentru lipsa de credibilitate pe care o au, majoritatea dintre ei, în rândul cetățenilor, este  presa. Ne acuzăcă vrem săle alterăm imaginea publică , aruncându-ne în cârcă – mascându-și astfel neputința -fel de fel de interese meschine în atingerea acestui scop. Nu de puține ori, ni se adreseazăcu sintagma „jurnaliști cumpărați”, încercând săse delimiteze de imposibilitatea ce-i caracterizează, pe foarte mulți, de a-și lega numele de un proiect politic, viabil. Nu toți sunt așa, săfim serioși. Oricum, pentru tot ceea ce nu reușesc săfacă bine potentații locali, pisica moartăe aruncatăimediat în curtea presei. Ea poartăvina că o acțiunea de-a lor nu a avut răsunetul așteptat în rândul vâlcenilor, că au făcut, așa ca săse audăvorbind, declarații de a stat mâțu-n coadă, că se comportădemagogic și paralel cu realitățile politice, că sunt ahtiați După putere, că se implică în tot felul de scandaluri ce-i dezonorează, că vorbesc agramat, că mint, că fură, că sunt corupți, că românii sunt prea săraci sămai mănânce, că nu au caracter, că nu au viziune, că sunt egoiști, că sunt guvernați doar de propriul interes și că , în fine, nodul de la cravatăle stăstrâmb. Și multe altele. Prea multe.

Ne-am obișnuit cu asta, deși nu-i corect. Nu voi face, aici, o disertație despre modul în care ziariștii vâlceni înțeleg să-și facă meseria. Nu am acest drept. Îine, în fond, de conștiința fiecă ruia, ea fiind singura în măsurăsădea adevărata valoare a cauzelor pe care sunt dispuși săle apere. Voi vorbi, însă , despre umanitate. Văveți întreba poate, pe bunădreptate, care-i legătura dintre umanitate și politicieni? În principiu, una foarte simplă. Voi încerca săo explic, concis, în rândurile care urmează. În aproape fiecare jurnal vâlcean, găsim articole despre mizeria, durerea și sărăcia în care se zbat, încă , din păcate, prea mulți oameni. Fiecare ziarist sperăcă , prezentând opiniei publice astfel de cazuri, vreun potentat local, dintre cei care înfiereazăcu mânie proletarăideea de jurnalism, va sări în ajutorul celor năpăstuiți de soartă. Văinvit, dragi cititori, săpriviți cu atenție câți politicieni autohtoni au dat bani – și nu că nu ar avea – ca un amărât pentru care mâncarea e un lux ce nu-și permite zilnic, săo ducă , măcar pentru o zi, mai bine. Văspun eu, prea puțini. Câte din cazurile sociale atât de cumplite care ar face și o piatrăsăplângă au fost soluționate de aleșii noștri? Nu prea știm niciunul.  Vor spune, sunt sigură, că nu e treaba lor să-i ajute pe cei năpăstuiți.

Lupta pentru putere i-a dezumanizat complet, iar gesturile umanitare, ar fi, în concepția lor, dezonorante. Au decis săuite de latura umană, comportându-se ca niște cyborgi politici, pentru care durerea umanănu mai înseamnă nimic. Dar, nu, greșesc Ea poate fi exploatatăla maximum, în campania electorală, când cei care trăiesc la limita subumanului, primesc câte un pachet de mălai sau o sticlăcu ulei, însoțite de aserțiunea „nu uita să măvotezi!”. Și asta e tot. După aceea nu mai conteazăsoarta lor. Apoi, ajung la putere îmbogățindu-se peste măsură, sărăcind și mai mult miile de suflete nevoiașe și bătute de soartăcare i-au votat cu un mare păcat în inimă: dorința de mai bine.

Noi, jurnaliștii, însă , le reamintim, de fiecare dată- că ci noi nu ne-am pierdut umanitatea – că au o datorie moralăFață de cei care i-au adus la putere. Mai ales Față de cei mai puțin norocoși. Și asta îi supără. Încă mai sperăm că poate, printre politrucii ăștia, care ne hulesc atât, s-o mai găsi vreunul pentru care omenia, nu e doar o utopie. Am văzut foarte clar că lupta oarbăpentru putere le-a împietrit sufletele, le-a alungat compasiunea. Cunosc totuși, multe cazuri, când în urma articolelor scrise de diverși jurnaliști, zeci de familii sărace au fost ajutate de oamenii cu bani, de foarte puține ori, printre ei, găsindu-se politicieni. Pentru că , nu-i așa? că politicienii nu mai au nimic sfânt, că au încetat sămai fie umani, că sunt fățarnici, plini de răutate, obscuri, pentru că le place mai mult întunericul decât lumina, că mânjesc cu noroi pe unde trec, în loc săplanteze flori, că au uitat de valorile spirituale, că iubesc mândria și ura, că nu se mai spovedesc, că -l desfidăpe Dumnezeu, tot presa e de vină.

Olivia Parvu

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.