Odiseea prin care trece municipiul capitală de județ și primarul lui ales, devine de neînțeles. Ceva sau cineva se împotrivește ca primarul Mircia Gutău să vină acasă, printre noi și electoratul care-l dorește în fruntea comunității. Toți mai marii mahări din țară , care au fost arestați până acum cu surle și tobe televizate au fost puși în libertate. Pentru convingerea UE că luptăm cu seriozitate împotriva corupției, numele acestora au fost exemple și, După ce guvernanții s-au folosit mediatic de necazul lor, au fost lăsați să se judece în libertate. Numai în cazul Mircia Gutău nu s-a găsit soluția libertății și asta pentru că cei din spatele cortinei înscenării odioase și arestării nejustificate vor primăria Râmnicului pentru liberali. Iar primarul nu vrea să demisioneze. În dosarul întocmit pe presupuneri, s-a „lucrat” ca la carte și nu pe probe evidente, nefiind comisă nici o eroare judiciară ca în cazurile bine cunoscute, pentru ca, cel puțin din acest motiv, să se dispună eliberarea. Să poată veni acasă și primarul orașului nostru. În cazul tuturor mai marilor arestați până acum și apoi eliberați, s-au găsit drept pretexte ale punerii lor în libertate erorile judiciare. Erorile judiciare sau viciile de procedură sunt pe cale să devină parte a dreptului intern.
Viciile de procedură au început să devină o adevărată modă în rândul judecă torilor și procurorilor români, acolo unde mafioții politici și-au dorit. Ultimul an, de exemplu, a fost plin de astfel de evenimente. Viciile acestea sunt fapte produse de oameni. Practic, sunt, de fapt, greșeli de administrare. De cele mai multe ori, voite. Sunt văzute altfel datorită impactului lor. Condamnările multora se fac prin presă. Citind articolele comandate de interesați, lumea este deja convinsă că persoanele sunt vinovate. Ca atare, orice acțiune desfășurată de că tre respectivele persoane și avocații acestora este, la rândul ei, condamnată și, mai mult, este considerată „ilegală”. Multe din acțiunile penale pornesc la comandă. Cazul de la Iași, tipic multor societăți, este un exemplu. Un alt om de afaceri mituiește un procuror pentru construirea unui dosar penal altui om de afaceri de care se împiedica. Dacă nu se realiza flagrantul și se mediatiza cazul, alături de Patriciu, Iancu, Tender apărea și nevinovatul Porumboiu! Cazul Patriciu a avut, la origine, nemulțumirea turcilor care nu au reușit să „cumpere” Petromidia. Au apelat la Talpeș. Acesta era consilierul președintelui Iliescu, coordona serviciile secrete, avea un cuvânt greu de spus în CSAT… Au știut turcii unde să ungă. Cel care a trimis Parchetului General „studiul” lui Talpeș, care a prelucrat informația cu privire la Rompetrol ca pe o problemă de „siguranță națională”, a fost Ion Iliescu. Parchetul s-a executat prompt. Dosarul a fost construit cu greu. Conține enorm de multe informații inutile. Cazul Iancu are, la rândul lui, alte „intervenții” binefăcă toare. Și exemplele pot fi multe.
În cazul lui Mircia Gutău se duce lupta nu doar cu procurorii! Lupta se duce, concomitent, și cu doritorii scaunului de primar care vor să profite de acțiunea penală deschisă, în vederea preluării funcției celui acuzat. Culmea este că o parte a media locală ajută acești ne-oameni, inventând capete de acuzare, că utând probe, inventând probe. Media ostilă primarului și cea obedientă deputatului liberal Emilian Frâncu a devenit un al doilea Parchet General în acțiune. Procuroarea de caz care nu mai are ce spune în dosar, depășită de situație, așteaptă ca „investigatorii” din presă să-i vină în ajutor. Să aducă probe cu care să-și completeze neputința. Pentru mine, procuroarea de dosar a comis abuzuri grave și lamentările reprezentantei DNA în instanță, la termenele de judecată, au drept scop menținerea „țintelor” lor în rândul celor condamnați, dacă nu de instanța de judecată, măcar de „societatea civilă”. Un astfel de comportament nu este corect într-un stat de drept. Media, ziare televiziuni radio care participă la acest șantaj social nu mai este „câinele democrației”, este „caria democrației”. Pe mine nu mă impresionează numele acuzaților. Nu mă impresionează nici capetele de acuzare. Mă impresionează numai sentința, în cauzele penale. Cu reținere. Pentru că am văzut cum niște instanțe au dat câștig de cauză unor procurori și au condamnat oameni pe nedrept. Ce este mai grav, procurorii aceia încă profesează. Judecă torii ăia sunt tot judecă tori. Statul a pedepsit pe nedrept niște oameni, iar pentru anii de pușcă rie le dă niște bani, îi reabilitează… dar nu le mai poate da înapoi viețile distruse! Anii din spatele gratiilor, fără iubire, fără copiii, fără soții…
Oamenii aceia devin niște „paria”. Societatea nu mai crede în ei, acea societate meschină care dă crezare, în continuare, statului – reprezentat de procurori. Pentru mine toți arestații sunt nevinovați. până la pronunțarea sentinței. până atunci, nu cred procurorii nici să mă pice cineva cu ceară. Mafia „gulerelor albe” este atât de manifestă în justiția română, încât este puțin probabil să nu o simți. Acolo unde măsura preventivă a arestului nu se justifică ar trebui să mergem la procurorii care o cer și să îi întrebăm dacă sunt capabili să reprezinte interesele societății românești în lupta împotriva criminalității. Dar cine să o facă ? Dacă mămăliga nu fierbe, nu poate exploda! Inventarea de că tre procurori a unor fapte penale, pentru a face plăcere unora sau altora duce, inevitabil, la costuri neperformante. Nu toată lumea este amatoare de circul făcut la instanțele de judecată de circarii Ministerului Public. Întrebată dacă este de acord cu răspunderea magistraților din cauza viciilor de procedură, ministrul Justiției, Monica Macovei, a declarat că este pentru pedepsirea acestora, însă doar dacă se găsește o „soluție echilibrată”. Mai există explicații? Dacă ministrul se pronunță în așa fel, ce mai este de făcut? După cum se poate remarca, corb la corb, nu-și scoate ochii, iar libertatea individului este pusă în pericol!
Romeo Popescu