Liviu Bădescu, șeful Federației Române de Karate și Aiki Goshin-Do:
” în luna aprilie a acestui an, președintele FRKAGD va fi prezent la congresul Federației Internaționale de Arte Marțiale de la Tokyo
În lumea aceasta a „vitezei”, în care nu mai aveam timp săreflectăm asupra noastră, existăoameni care o datăcu trupul își întăresc și spiritul. Numit și „calea autoapărării spiritului”, Goshindo-ul este una din cele mai bune că i de a te descoperi pe tine însuți și de a ajunge la înțelegerea celor de lângă tine. De cinci ani de zile, din 24 ianuarie 2001, în cadrul Federației Române de Karate și Aiki Goshin-Do (cu sediul în Rm. Vâlcea), Liviu Bădescu (Shihan 6 DAN)deschide această cale tuturor celor care vor săo parcurgă, pretinzând o atitudine fundamental diferităFață de cea manifestată, adesea, în sistemul sportiv, luptând împotriva transformă rii Budo-ului japonez într-un surogat comercial.
În vara anului trecut, sensei Bădescu și alte centuri negre din cadrul FRKAGD au derulat mai multe stagii de pregătire în Delta Dunării, apoi la Alba Iulia, Timișoara și Turnu Severin. Luna aceasta, președintele FRKAGD s-a aflat la Londra, unde s-a antrenat alături de mari maeștri din cadrul Federației Internaționale de Arte Marțiale (IMAF). Luna viitoare, Liviu Bădescu va fi prezent la un important seminar al IMAF, organizat la Freiburg (Germania).
Domnule Bădescu, ce exprimăArtele Marțiale?
– Artele Marțiale merităsăfie cunoscute pentru că ele exprimăun efort omenesc îndreptat spre autodepășire. Merităsăfie cunoscute și aplaudate curajul și voința de a străbate drumul până la capăt, care, nu de puține ori, se subordoneazăunor interese comerciale, individuale, speculative. De aici invitația de a aprecia Artele Marțiale, dar de a nu uita nici zonele lor obscure. Trebuie săprivim, așadar, obiectiv componentele (stilurile) acestei familii, pentru a le cunoaște în modul cel mai direct importanța și semnificațiile.
Cum se formeazăun individ prin practicarea Artelor Marțiale?
– Acestea insistăsăformeze un om deosebit, echilibrat, tolerant și înțelept, într-un cuvânt, superior. În aceste discipline marțiale, viața socialăși arta nu sunt considerate separat. „Arta pentru artă” a încetat sămai fie un scop în sine, în ipoteza în care această idee a existat cândva. Arta îl slujește pe om și în același timp îl ajută, făcând parte din întreaga lui existență. Deci, ea, arta, nu cunoaște sau nu ar trebui săcunoască naționalitate, ci trebuie săreflecte propria noastrăconștiință. Toate acțiunile pe care le desfășurăm poartăamprenta sentimentelor și a sensibilității noastre. Din aceste motive și, bineînțeles, din multe altele, pentru a că ror prezentare nu avem suficient spațiu, latura formativăa Artelor Marțiale este evidentă. Mulți însă nu o înțeleg și, nu de puține ori, asistăm la transformarea veritabilului budo într-un surogat cu scop comercial. această nedoritătransformare s-a produs de-a lungul timpului și a avut, în opinia mea, mai multe etape. Astfel, prima etapăa comercializării Artelor Marțiale s-a produs imediat După al doilea război mondial, atunci când studiul acestora era permis numai celor din „clasele superioare” ale societății. Uneori, priceperea în acest domeniu era un simbol de rang social. A doua etapăa degradării unor stiluri debuteazăîn jurul anilor ’60 și se caracterizeazăprin faptul că ceea ce până atunci fusese considerat un semn de noblețe s-a transformat într-un produs de larg consum.
Narcis Stefan
Lasă un comentariu