Acasă Arhiva 2 VÂNĂTORII DE PROPRIETĂȚI

VÂNĂTORII DE PROPRIETĂȚI

Dumitru Tudor Bunescu, executorul de coșmar, parte a unui grup de interese obscur

FILIERĂ PERICULOASĂ. În numărul trecut al publicației VOCEA VÂLCII prezentam un caz zguduitor al unei familii din Rm. Vâlcea, care a rămas sub cerul liber prin „grija” executorului judecă toresc Dumitru Tudor Bunescu, un personaj obscur și controversat. El a ajuns în atenția presei După ce, ani de-a rândul, a luat, practic, cu japca terenurile și casele oamenilor, sub pretextul respectării legii. În fapt, executorul este unul dintre pionii de bazăale unei adevărate afaceri imobiliare, derulatăîn afara legii, în care este implicat un puternic grup de interese ce se dezvoltăca o hidrăce și-a întins tentaculele periculos de mult.

Hotărâri fantasmagorice

În rândurile care urmează, vom informa opinia publică cu privire la alte ilegalități, deosebit de grave, la care s-a dedat acest controversat și dubios executor judecă tor, Dumitru Tudor Bunescu, nereguli la care, din păcate, până acum justiția a rămas oarbăși mută. Sub pretextul aplică rii unor sentințe judecă torești fictive, Bunescu a hărțuit o bătrânăpână ce aceasta s-a sinucis și a transformat viața unui bărbat într-un adevărat calvar. fără resentimente și că lcând cu brutalitate legea-n picioare, executorul judecă toresc a violat proprietăți private, care, se spune pe la colțuri, erau deosebit de interesante ca poziționare și valoare pentru anumiți indivizi ai grupului de interese despre care aminteam mai sus.

Hărțuirea la care a supus cetățenii că rora le vâna proprietățile a început încă din decembrie, 2000 când executorul, „plin de intenții bune”, a făcut o vizităMariei Ionescu, proprietara unui teren situat pe Morilor, că reia i-a spus că este obligatăsăse supunăunei hotărâri judecă torești de executare silită. Ca suport legal în acest sens, Bunescu invoca sentința civilăa judecă toriei Râmnicu Vâlcea, nr. 720 din 3 februarie 2000, susținând că instanța de judecatăa decretat executarea silităa unui teren de 1.900 mp. fără a arăta proprietarei, așa cum, prevede legea, sentința judecă torească , investităcu formulăexecutorie, Bunescu a făcut tot soiul de presiuni, inducându-i femeii ideea că poate avea mari probleme dacă nu se supune deciziei. Mai mult decât atât, paradoxal, executorul nu a vrut săținăseama nici de actele de proprietate ale Mariei Ionescu, întocmite în 1975 pe care, din considerente numai de el știute, le-a declarat nule. Apoi, a întocmit un proces verbal de executare silită, ilegal și stupid, considerându-se un mic Dumnezeu cu drepturi depline asupra unui om.

Gravitatea situației apare, însă , abia acum. După o serie întreagăde investigații jurnalistice care au durat luni de zile, am aflat cu stupoare că sentința 720 din 3 februarie 2000, prin care chipurile, instanța de judecatădecidea executarea silităa terenului Mariei Ionescu este pur și simplu fictivă. Inventată. Verifică rile au condus la concluzia că sentința mai sus menționatănu se referănicidecum la o executare silităci la acțiunea de chemare în judecatăa unei anume Elena Camelia Ștefan care solicita, conform legislației în vigoare, majorarea cuantumului de pensie pentru întreținerea copilului. Iată, deci, dovada clarăa faptului că executorul Bunescu este artizanul unor scenarii macabre, încropite cu mult tact, de a pune mâna, absolut ilegal, pe terenul Mariei Ionescu, adevăratăminăde aur datorităpoziționării sale excelente.

Bunescu a făcut fals și uz de fals

Mai mult decât atât, potrivit textelor de lege existente, executorul Bunescu avea obligația săînainteze, în termen de 48 de ore, Judecă toriei Râmnicu Vâlcea, actele de executare pentru a se putea întocmi un proces verbal de executare silită. Bunescu nu a catadicsit, însă , săfacă acest lucru considerându-se din nou, mai presus de lege. Totuși, în acel surogat de proces-verbal făcut la presupusa executare silităde pe Morilor Bunescu a scris că executarea s-a finalizat conform dosarului nr. 3.216/2000 despre care din nou am aflat că nu este altceva decât o fabulație de proporții a dubiosului executor judecă toresc cu pretenții de om al legii. Din nou surprinzător, din informațiile culese de noi, am aflat că dosarul 3.216/2000 nu se referănici pe departe la o executare silită, ci tot la acțiune de chemare în judecatăpentru plata unei pensii alimentare. De data aceasta, este vorba de Carmen Maria Florescu care solicita majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului. În niciun caz finalizarea executării silite a sentinței 720 din 3 februarie 2000.

Și mai grav decât atât, consultând condica de ședințe din acea datăam aflat că la Judecă toria Rm. Vâlcea nu existăo încheiere pronunțatăîn numărul de dosar despre care văinformam în rândurile de mai sus. Coșmarul Mariei Ionescu, provocat cu bunăștiințăde executorul Dumitru Tudor Bunescu a durat ani în șir, timp în care acesta a încercat prin diferite tertipuri săpunămâna, ilegal, pe terenul acesteia. În cele din urmă, nemai suportând presiunea, femeia, în vârstăde 75 de ani și-a pus capăt zilelor aruncându-se de pe un pod. Terenul fusese revendicat de o anume Elena Predescu, susțin mai multe voci, cu pile tari în tagma magistraților.

Executorul de coșmar

Consecvent în matrapazlâcurile inițiate, văzând că nu reușește că „execute” terenul Mariei Ionescu, Bunescu și-a mutat atenția la un alt proprietar de pe strada Morilor, Ion Voinea, proprietarul de drept al terenului, pe care încerca să-l convingăcă trebuie sărenunțe la terenul său. Șocant, conform actelor de proprietate, titlul de proprietate pentru terenul respectiv fusese emis pentru o proprietate din satul Coplăcelul și nu strada Morilor din Râmnic, așa cum susținea sus și tare executorul judecă toresc. Titlul era emis pe numele de I. Gh. Udubașa pentru o supraFață de 10.270 mp, din satul Copăcelu – Vâlcea, proprietar, care, la timpul așa zisei executări silite nici măcar nu mai era în viață. Paradoxal sau nu, și în acest caz terenul la care facem referire era dorit de aceeași Elena Predescu.” Bunescu a venit anul acesta cu un excavator să-mi demoleze gardul de beton de la adresa Morilor nr. 18. Sub nicio formă nu a vrut să-mi prezinte autorizația în baza că reia a demolat gardul. Eu nu înțeleg cum se face justiția în țara asta. Îmi caut acum dreptatea la CEDO”, ne-a povestit Ion Voinea. Mai mult decât atât, acesta susține că singura autoritate îndrituităsădea o decizie de demolare a gardului era Primăria Rm. Vâlcea. Mecanismul prin care Bunescu împreunăcu acoliții săi reușeau săpunămâna pe terenurile oamenilor era de-a dreptul mârșav, deși bine gândit. Acesta și persoanele din grupul de interese pe care-l servește, obțin din partea instanței de judecatăhotărâri definitive și irevocabile, apoi încep procedurile de executare silită, iar banii obținuți din licitații, pe îi împart între ei. Ion Voinea, proprietarul terenului din strada Morilor, nr. 18, a încercat să-i determine pe magistrații vâlceni și pe cei de la Pitești să-și dea seama de aberațiile pe care le susține Bunescu însă aceștia nici nu au vrut să-l asculte. Acum, bărbatul își cautădreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO).

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.