Acasă Anchetă Motivarea formulată de procurori în cazul arestării lui Sorin Ovidiu Vîntu

Motivarea formulată de procurori în cazul arestării lui Sorin Ovidiu Vîntu

Dosar nr.43238/3/2010 ROMÂNIA TRIBUNALUL BUCURESTI SECȚIA I PENALĂ ÎNCHEIERE Ședința din Camera de Consiliu din data de 09.09.2010 Tribunalul constituit din : PREȘEDINTE : TRANCĂ ANA MARIA GREFIER : MICA CLARA Din partea Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de urmărire penală și criminalistică participă procurer Diniță Camelia. Pe rol soluționarea propunerii de arestare preventiva a inculpaților Vîntu Sorin Ovidiu, Țurcan Octavian și Stoian Alexandru, formulată de Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de urmărire penală și criminalistică. La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns inculpații Vîntu Sorin Ovidiu, personal, în stare de reținere și asistat de apărător ales, av. Marian Nazat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, Țurcan Octavian, personal, în stare de reținere și asistat de apărător ales, av.Victor Enescu cu împuternicire avocațială depusă la dosar și Stoian Alexandru, personal, aflat în stare de reținere, și asistat de apărător ales, av. Moroianu Gheorghe, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura este legal îndeplinită. S-a expus referatul cauzei de către grefierul de șiedință, după care, Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) având cuvântul, arată că competența materială a Tribunalului a fost atrasă potrivit referatului întocmit de parchet de disp. art.35 alin.5 Cod procedură penală, potrivit acestui text de lege tăinuirea pentru favorizarea inculpatului pentru că acest dosar are această infracțiune, se judecă de către instanța competentă care judecă infracțiunea la care aceasta se referă. De asemenea mai solicită să se aibă în vedere că legiuitorul a înțeles să determine acest caz de competență în funcție de cauza principală care însă este pe rolul instanței de judecată, este firească această tehnică de reglementare întrucât s-a dorit ca atunci când cauza principală se află pe rolul instanței de judecată, favorizarea infractorului pentru infracțiunea principală să se judece de aceea și instanță de judecată, este o derogare de la norma de muncă în ceea ce privește competența, însă în celelalte cazuri cum este și prezenta cauză competența rămâne cea comună, adică atunci când cauza principală a fost soluționată definitiv, această excepție de la regulă art.35 alin.5 Cod procedură penală nu își mai găsește aplicabilitatea. În speța de față favorizarea reținută în sarcina inculpatului se referă la o infracțiune de înșelăciune care a fost soluționată definitiv, deci nu se mai află în fața unei cauze care se judecă în acest moment la Tribunalul București. Pe cale de consecință solicită ca instanța să constate că este sesizată nelegal, competența în această situație, în această speță revine Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere domiciliul inculpatului și locul unde se presupune că s-ar fi consumat această infracțiune de favorizarea infractorului, pe cale de consecință solicită să se constate această neregularitate care echivalează cu o nulitate absolută art.197 alin.2 Cod procedură penală, este un caz care vizează sesizarea instanței de judecată și pe cale de consecință să se trimită dosarul cu propunerea formulată de parchet la Judecătoria Sectorului 1 București. De asemenea mai arată că nu se poate interpreta altfel acest text de lege care este extrem de clar pentru că se referă numai la cauzele care se află pe rolul instanței de judecată. Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că tăinuirea, favorizarea și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă, exprimarea este clară, nu care a judecat. De asemenea arată că se raliază întrutotul concluziilor puse de domnul avocat Marian Nazat, și ar trebui să fie prima chestiune care ar trebui să se vadă într-un proces penal, motiv pentru care solicită să fie judecat după toate regulile începând de la această chestiune de procedură. Apărătorul ales al inculpatului Țurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, învederează instanței că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța care trebuie să soluționeze această propunere. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepției, având în vedere că Tribunalul București este competent să soluționeze această propunere de arestare preventivă, privind favorizarea inculpatului Popa Nicolae, care a fost condamnat în primă instanță de către Tribunalul București. Tribunalul, deliberând, arată că Tribunalul se consideră competent să judece această propunere de arestare preventivă pentru următoarele argumente care vor fi expuse succint: Dispozițiile art.35 alin.5 Cod procedură penală nu fac distincție între modalitățile alternative de săvâr șire a faptei de favorizare așa cum sunt prevăzute de art.264 Cod penal, între acestea regăsindu-se și activitatea de îngreunare, zădărnicire a executării pedepsei. Nefiind cereri prealabile de formulat, în baza art.70 alin.2 Cod procedură penală se aduce la cunoștința inculpaților faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora și dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-le totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor. Inculpații Vîntu Sorin Ovidiu, Stoian Alexandru și Țurcan Octavian, având pe rând cuvântul, învederează instanței că se prevalează de disp. art.70 Cod procedură penală și nu doresc să dea declarații în fața instanței. Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) având cuvântul, arată că Parchetul face referire la o serie de înregistrări telefonice efectuate înainte de începerea urmăririi penale, înregistrări efectuate în temeiul unei autorizații emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă la dosarul cauzei nu există autorizația emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât pentru că aceste convorbiri sunt folosite de parchet în motivarea cererii cu propunere de arestare preventivă, motiv pentru care solicită să se pună în vedere parchetului să depună la dosar autorizația emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, să se poate vedea pentru ce perioadă, pentru ce persoane, care este temeiul legal al înregistrărilor respective, iar în cazul, și de asemenea solicită să fie depus suportul cu aceste înregistrări și să fie audiate în această șiedință, în această noapte, pentru ca și apărarea să aibă acces la toate mijloacele de probă, de care se folosește parchetul, atunci când formulează cererea de propunere de arestare preventivă, în caz contrar dreptul la un proces echitabil este anulat, iar principiul egalității de arme între acuzare și apărare nu este decât o simplă speculație și nu se regăsește eficient în dreptul la apărare care trebuie efectiv și garantat. Pe cale de consecință solicită să se pună în vedere parchetului să depună hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, de asemenea solicită să se depună și referatul prin care se solicită de către parchet înregistrarea convorbirilor respective, a suportului magnetic și audierea acestora în șiedință publică, în caz contrar solicită ca în analizarea acestei cereri de arestare preventivă formulată de parchet să se înlăture toate aceste așa zise mijloace de probă, întrucât până la proba contrară nu se poate susține că ele reprezintă mijloace de probă, sunt doar simple afirmații . Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că este de acord cu aceste susțineri. Apărătorul ales al inculpatului Țurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, arată că este la rândul său de acord, și solicită să se depună și cererea prin care s-a solicitat percheziția față de inculpat, având în vedere faptul că percheziția desfășurată a fost făcută la o altă adresă decât cea care a fost formulată în cerere, dată de către Tribunalul București. De asemenea mai arată că în dosarul de urmărire penală nu se regăsesc și celelalte plângeri care au fost formulate de inculpat în fața procurorului, motiv pentru care arată că dosarul de urmărire penală la momentul de față este incomplet. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererilor formulate de către avocații inculpaților, având în vedere că la dosar se află toate actele de urmărire penală declasificate, respectiv că la dosarul cauzei sunt acte care formează în acest moment indicii temeinice, nefiind necesare alte probe în acest moment. Tribunalul, deliberând, apreciază că este investit să soluționeze propunerea de arestare preventivă în baza materialului probator înaintat de către parchet, apreciază că parchetul a fost în măsură să înainteze Tribunalului pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă formulată, toate actele dosarului, motiv pentru care nu este necesare dispunerea unei eventuale completări la acest moment, eventuale lipsuri ale unor acte esențiale, urmând a se răsfrânge asupra valabilității propunerii de arestare preventivă. În ceea ce privește cererea de înaintare a suporturilor de înregistrare audio video și audierea lor în șiedință, Tribunalul consideră această cerere ca fiind inutilă și o va respinge ca atare, întrucât se află la dosarul cauzei procesele verbale ale acestor interceptări. De asemenea la acest moment nu găsește temei suficient pentru a se proceda și la o audiere ale acestor înregistrări, având în vedere și stadiul procesual în care se află cauza, judecarea unei propuneri de arestare preventivă și nu soluționarea fondului. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează instanței că în referatul cu propunere de arestare preventivă s-a strecurat o eroare în loc de 10 septembrie 2010 este 09 septembrie 2010. Tribunalul pune în discuție propunerea formulată privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații Vîntu Sorin Ovidiu, Stoian Alexandru și Țurcan Octavian. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din procesul verbal întocmit la data de 02.12.2009 în baza dispozițiilor art.90- 91 din Codul de procedură penală s-a constatat că rezultă indicii temeinice că inculpații Sorin Ovidiu Vîntu și Octavian Țurcan săvârșesc infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal, în sensul că ajută un infractor, respectiv pe condamnatul Popa Nicolae, să se sustragă de la executarea pedepsei definitive de 15 ani închisoare. Acest proces-verbal a fost redactat după ce s-a procedat la examinarea înscrisurilor – acte de constatare și note – referitoare la comunicațiile și imaginile înregistrate în legătură cu numiții Vîntu Sorin Ovidiu, Țurcan Octavian, Popa Nicolae, Popa Virgil și Căciulă Anca. Față de învinuiții, Țurcan Octavian, Vîntu Sorin Ovidiu și Stoian Alexandru s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile mai sus arătate, reținându-se în fapt că, Vîntu Sorin Ovidiu a trimis sume de bani condamnatului Popa Nicolae pentru ca acesta să se sustragă de la executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr.423/20.03.2007a tribunalului București, pronunțată în dosar nr.24632/3/2006, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 2098/2009 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, dosar în care la data de 23.07.2009 a fost emis mandatul european de arestare nr.32. Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispozițiilor inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăți comerciale înregistrate în Indonezia la care condamnatul Popa Nicolae avea acces, cu ajutorul inculpatul Țurcan Octavian sau în numerar, prin intermediul lui Popa Virgil fratele condamnatului, cu sprijinul învinuitului Stoian Alexandru. Prin ordonanța din 7.12.2009, prelungită succesiv până la data de 2.10.2010, s-a luat față de inculpatul Țurcan Octavian măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Prin ordonanța din 16.12.2009, prelungită succesiv până la data de 11.09.2010 s-a luat față de învinuitul Vîntu Sorin Ovidiu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Prin ordonanța din 11.12.2009, prelungită succesiv până la data de 06.10.2010 s-a luat față de învinuitul Stoian Alexandru măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Prin ordonanța din data de 8 septembrie 2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale : împotriva inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal; împotriva inculpatului Țurcan Octavian, pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal și împotriva inculpatului Stoian Alexandru, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la favorizarea infractorului prev. de art.26 din Codul penal rap. la art. 264 din Codul penal, constatând că inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu alături de inculpații Țurcan Octavian și Stoian Alexandru, de și aflați sub puterea unor măsuri preventive care le-au limitat dreptul de liberă circulație și cunoscând învinuirile care le sunt aduse, au conceput și aplicat un circuit complicat de comunicare cu condamnatul Nicolae Popa pentru a putea să îngreuneze executarea pedepsei -€ž toate mesajele ajung foarte greu pentru că se comunică prin viu grai între cele două capitale  în acela și sens a se vedea și hărțile relaționale ale traficului posturilor telefonice interceptate, Trebuie avută în vedere notorietatea cazului FNI, acel sistem de acumulare a fondurilor bănești de la persoane fizice sau juridice, creat sub aparența unui fond deschis de investiții, care în final a generat un grav prejudiciu atât sistemului financiar-bancar din România cât și unui număr foarte mare de persoane fizice, și gradul de pericol social al infracțiunii comise de către inculpați, care fac parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției. Probele obținute în cursul urmăririi penale după data de 23.08.2010 evidențiază schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, astfel că în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât infracțiunea săvâr șită de către inculpatul Țurcan Octavian prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public, la data de 9.09.2010 s-a dispus prin ordonanță înlocuirea acestei măsuri preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura preventivă a reținerii, astfel: pentru inculpatul Țurcan Octavian s-a dispus măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 17,05; pentru inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu s-a dispus măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 11,40 și pentru inculpatul Stoian Alexandru s-a dispus măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 13,15. Analiza întregului material probator evidențiază faptul că în cauză sunt întrunite condițiile pentru a se solicita arestarea preventivă a inculpaților având în vedere: modalitatea concretă de săvâr șire a favorizării infractorului, prin ajutorul material dat condamnatului Popa Nicolae de către coinculpați, coordonați de inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu, în scopul dovedit, potrivit probelor administrate în cauză, de a zădărnicii și îngreuna executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la data de 4.06.2009. Pentru executarea acestei hotărâri judecătorești s-a emis mandatul de urmărire internațională la data de 23.07.2009, în vederea extrădării condamnatului Popa Nicolae . Urmarea socialmente periculoasă produsă datorită activităților derulate de inculpați pentru zădărnicirea și îngreunarea executării pedepsei de către acest condamnat o reprezintă afectarea încrederii societății în autoritățile judiciare. Așadar, pericolul social al faptelor de favorizarea infractorului se răsfrânge asupra sistemului judiciar penal, care potrivit competențelor legale trebuie să asigure efectivitate actului de justiție. Efectivitatea actului de justiție este asigură numai atunci când vinovatul, persoana vinovată de comiterea unei infracțiuni, execută pedeapsa stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. Zădărnicirea, îngreunarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată condamnatului Popa Nicolae are autoritate de lucru judecat, dincolo de orice dubiu, pentru că instanța de judecată a statuat că este vinovat. Aceste fapte ale inculpaților dobândesc un grad de pericol care se accentuează întrucât, de și erau cercetați pentru favorizarea infractorului și se aflau sub obligațiile legale stabilite de organele judiciare încă din luna decembrie 2009, au continuat să desfășoare activități de sprijin material în favoarea condamnatului. Așadar, practic în paralel cu demersul desfășurat de autoritățile judiciare competente în scopul extrădării condamnatului POPA NICOLAE, inculpații desfășurau acțiuni de îngreunare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și executorii. Continuarea sprijinirii condamnatului POPA NICOLAE, care a părăsit țara exact în perioada în care era cercetat în cauza FNI, acest fapt fiind de notoritate, prin îngreunarea procedurilor de punere în executare a hotărârii judecătorești. Faptul că activitățile de sprijinire a condamnatului POPA NICOLAE au fost continuate de inculpați , de și erau cercetați tocmai pentru această infracțiune, denotă o sfidare a legii și accentuează periculozitatea. Inculpații Vîntu Sorin Ovidiu și Țurcan Octavian au comis infracțiunea de favorizarea infractorului, prin ajutorarea materială a condamnatului Popa Nicolae pentru a zădărnici începerea executării pedepsei de 15 ani aplicată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ,în baza căreia a fost emis mandatul de urmărire internațională. Analiza actelor probatorii ale cauzei demonstrează ca lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie avută în vedere rezonanța acestor fapte îndreptate împotriva înfăptuirii justiției, la care se adaugă sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității. Acestea sunt elemente de natură a naște temerea că organele judiciare nu reacționează eficient împotriva unor persoane învinuite de săvâr șirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită. Cercetarea în stare de libertate a celor acuzați că sprijină material și moral un condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni ce au generat prejudicii imense sutelor de mii de victime devin circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni. În plus, în cauză, inculpații sunt cercetați de mai multe luni pentru aceste fapte și li s-a aplicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și cu toate acestea au continuat să acorde ajutor condamnatului Gravitatea și periculozitatea crescută a faptelor este determinată și prin analiza mijloacelor pe care le-au folosit. Astfel, insistența infracțională este evidentă. Dacă până în luna decembrie 2009 au zădărnicit executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, după arestarea acestuia, în ciuda măsurilor preventive aplicate au identificat metode și posibilități cât mai ascunse pentru a da aparența de respectare a măsuri procesuale sub puterea căreia se aflau, dar și pentru a găsi nișele prin care să continue demersul ilegal. Incontestabil, măsura privării de libertate reprezintă o măsură extremă, dar la fel de incontestabil este și faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt de o gravitate extremă iar din actele cauzei rezultă că lăsarea lor în libertate ar avea urmări imediate și indirecte asupra ordinii publice. Faptul că există indicii rezonabile că s-a comis infracțiunea de favorizare a infractorului, cu consecințe deosebit de grave prin urmări, respectiv prin asigurarea condițiilor pentru sustragerea de la executarea unei pedepse definitive de 15 ani închisoare a condamnatului Popa Nicolae generează o periculozitate sporită. Protecția societății prin asigurarea efectivității unei hotărâri judecătorești este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar . Un sistem de justiție este format și din componenta executării pedepsei și este de interes public. Așa fiind activitățile de favorizare a unui infractor pentru ca acesta să nu răspundă în fața legii pun în pericol primordial încrederea populației în autoritățile judiciare și generează condiții propice pentru posibile manifestări infracționale. Datorită acestui efect principal, și anume pericolul public, puterile coercitive ale organelor judiciare față de persoanele în raport cu care există motive plauzibile că au comis aceste fapte cu urmările menționate se lărgește. Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română și anume în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvâr șirea unei infracțiuni. În prezenta cauză probele administrate până în acest moment procesual creează, cu suficientă putere, rezonabilitatea comiterii infracțiunilor descrise anterior de către inculpați. Aceste fapte sunt de o gravitate ridicată și impun dispunerea măsurii arestării preventive. Analizând datele rezultate din prezenta cauză se impune ca măsura arestării preventive din perspectiva art.5 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 148 lit.f Cod procedură penală și 1491 Cod procedură penală să fie dispusă. Analizând dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală prin aplicarea la cauză, luând în considerare gravitatea infracțiunilor în raport cu care există indicii rezonabile de a bănui că au fost comise de inculpați, trebuie luată în considerare gravitatea acestor infracțiuni așa cum rezultă din probele administrate până în prezent. Pentru ca o măsură de arestare să fie permisă trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvâr șit o infracțiune de către persoana în cauză este bănuită că a săvâr șit o infracțiune și există motive serioase de a crede că cei față de care se solicită măsura arestării prezintă pericol concret pentru ordinea publică . Astfel, prin acțiunile întreprinse în scopul zădărnicirii și îngreunării executării pedepsei de 15 ani, inculpații au dovedit nu doar perseverență infracțională accentuată, dar și ignoranță față de sistemul de justiție. Astfel, de și cunoșteau că autoritățile române au efectuat cereri de comisii rogatorii și asistență judiciară, inculpații au acționat în scopul zădărnicirii executării pedepsei. Au continuat și au stăruit în găsirea mijloacelor pentru îngreunarea executării pedepse , chiar și după ce condamnatul a fost arestat de autoritățile statului gazdă . În plus, au continuat să desfășoare aceste demersuri de și se aflau sub puterea unei măsuri preventive, dispuse tocmai ca urmare a faptului că existau indicii puternice în legătură cu favorizarea infractorului de către aceștia. Gradul de complexitate al cauzei a crescut începând cu luna decembrie 2009, datorită modalităților pe care inculpații le-au identificat și pe care le-au complicat , în mod deliberat, după ce s-a dispus față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara. Sunt relevante în acest sens aspectele referitoare la mijloacele pe care le-au folosit în favoarea condamnatului și care au presupus administrarea unui probatoriu vast, absolut necesar pentru a putea forma convingerea că sunt elemente pertinente, rezonabile și puternice care confirmă că inculpații au comis aceste infracțiuni . În consecință solicită arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.09.2010 până la 08.10.2010. Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) avânt cuvântul, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea acestuia în stare de libertate, pentru următoarele motive: instanța se află în fața unei sesizări nelegale, această propunere este formulată de către un organ necompetent material și sub aspectul nulității absolute art.197 alin.2 Cod procedură penală învederează următoarele. Această cauză a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe 27 noiembrie, în vol. I se află procesul verbal întocmit de procurorul șief Marius Iacob, prin care se sesizează din oficiu cu privire la pretinsele infracțiuni săvâr șite de persoanele aflată azi în boxă. Pe 2 decembrie la ora 08,00, acela și procuror emite o ordonanță prin care își declină competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Dosarul ajunge în timp record la ora 08 și puțin la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, procurorul șief al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, printr-o adresă nu se șitie la ce oră este redactată înaintează dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și propune să se analizeze preluarea dosarului tot de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea arată că în aceea și zi la ora 10,00 acela și procuror șief de secție Marius Iacob, întocmește o notă prin care propune de data aceasta preluarea dosarului pentru efectuarea urmăririi penale. În mai puțin de 2 ore acela și procuror are opinii cu totul și cu totul diferite. Procurorul General prin rezoluția din aceea și zi dispune preluarea dosarului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Parchetul General preia și procurorul general dispune ca urmărirea penală să fie efectuată chiar de procurorul șief al secției, dar o astfel de rezoluție emisă de procurorul general este nelegală, și este nelegală pentru că preluarea unui dosar de către un parchet ierarhic superior se face în anumite condiții strict prevăzute de lege, referindu-se strict la art.209 alin.4 și 4/1 Cod procedură penală, texte care au fost declarate neconstituționale, ceea ce este extrem de important. Dar pentru această preluare la momentul respectiv trebuia să existe acordul procurorului care efectuează urmărirea penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, nu există un astfel de acord pentru că nu a existat timpul fizic pentru ca dosarul să plece de la Parchetul General să ajungă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, procurorul șief de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București să-l repartizeze unui procuror din subordine, procurorul respectiv să întocmească un referat prin care să propună datorită unor împrejurări exprese enumerate la art.209 alin.4/1 Cod procedură penală și să- și dea acordul pentru preluarea dosarului, acestea fiind condițiile nelegale de preluarea dosarului de către Parchetul General și mergând mai departe în care are loc sesizarea Tribunalului cu cererea de propunere de arestare preventivă. De asemenea tot în aceea și zi 02 decembrie la ora 10,00, deci după 2 ore, de la momentul în care procurorul șief își declinase competența, constată că are și indicii temeinice pentru începerea urmăririi penale și emite rezoluție și dispune începerea urmăririi penale. Plecând de la această începere a urmăririi penale, tot atunci procurorul ia față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și din decembrie până în septembrie a tot prelungit-o și a constat că în decursul acestor 10 luni că inculpatul nu a încălcat nici una din interdicții care fusese luate pentru acesta și a considerat că în toată această lungă perioadă că procesul poate avea loc în cele mai bune condiții cu inculpatul în stare de libertate, însă desigur cu restricționarea dreptului de deplasare, de mișcare, este un aspect extrem de important. De asemenea mai arată că azi de și inculpatul nu fusese citat la parchet are loc acea descindere la locuința acestuia, și nu se șitie care a fost temeiul pentru care a fost adus inculpatul la parchet, nu a fost emis un mandat de aducere, nu există un astfel de mandat, însă a fost luat cu forța și adus la Parchetul General, acestea fiind condițiile în care inculpatul a fost prezent la Parchetul General. Totodată mai solicită să se aibă în vedere faptul că de și la dosar în vol.I a fost formulată cerere încă din luna decembrie pentru a fi încunoștiințat de orice act de urmărire penală pentru a participa în temeiul art.172 Cod procedură penală, pentru activitățile de astăzi nu a fost anunțat, nu a putut participa nici la perchezițiile care au avut loc în cursul dimineții, aceasta fiind o nouă încălcare flagrantă a dreptului la apărare. Mai mult, de și s-au efectuat percheziții la domiciliile celorlalți inculpați și a unui martor Luca, nici în legătură cu aceste activități nu a fost încunoștiințat așa cum a solicitat. Apărătorul a mai arătat că s-a pus în mișcare acțiunea penală, ocazie cu care inculpatul este audiat, și există declarația luată în jurul orei 11,30, în care inculpatul se prevalează în continuare la dreptul la tăcere, după care se emite ordonanța de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura preventivă a reținerii, de și era obligat de disp. art.143 Cod procedură penală text imperativ să-l audieze pe inculpat în vederea reținerii, procurorul încalcă și acest text consfințit de lege, după care se emite ordonanța fără audieri, dar șirul încălcărilor dreptului la apărare și a normelor de procedură penală nu se oprește aici, pentru că procurorul sesizează apoi instanța de judecată căreia îi solicită să ia măsura arestării preventive. De asemenea mai arată că procurorul nu sesizează că art.146 Cod procedură penală instituie aceea și obligație că sesizarea instanței cu măsura arestării preventive se face numai după audierea inculpatului, este evident că ne aflăm în fața unei sesizări nelegale cu această cerere pentru că sunt încălcate două texte imperative, texte care sunt destul de importante care garantează dreptul la apărare, pentru că din acest motiv l

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.