Ecuaţia este destul de simplă sau deficitară prin răspunsurile enigmatice pe care ni le propune. Plecând de la următoarea problemă. Se dă una excursie pe bani europeni pentru nişte comunităţi bugetare din două judeţe vecine. Să spunem Argeş şi Vâlcea. Cele două comunităţi ar fi de exemplu salariaţii unor departamente ai bibliotecilor din Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş.
Cele două comunităţi se deplasează pe un traseu destul de interesant din punctul de vedere al civilizaţiei – Ungaria, Austria, Germania, Franţa. Cu toate acestea cele două comunităţi la nivel de membru se declară supăraţi pe europeni, îi contestă şi sunt fascinaţi de USL, formaţiune despre care ştim că are accentuate sau violente spasme antieuropene. Cum se explică una ca asta? Deşi mergi pe bani europeni, traversezi o jumătate de Europă, ajungi în capitala Uniunii şi cu toate astea îţi menţii apucăturile de iobag?
Răspunsul pleacă de la logistica de deplasare. Bugetarii au la ei parizerul, caşcavalul şi lebărul din supermarketul valah. Plus două-trei masline. Bugetarii nu prea vizitează prin oraşele pe unde se plimbă. Se uită chiorâş la castele, la arhitectura barocă sau gotică, le aminteşte de Sibiu sau de nu ştiu care oraş mic din Covasna unde a făcut unul din ei armata. Se uită strâmb la cafenele din pieţele maghiare sau autriece şi la turiştii „ăia” dezinvolţi care râd zgomotos acolo. „Ăştia au bani, dă-i în mă-sa, nu e ca la noi. Cât e o bere? 4 euro? Mult, nici nu mă gândesc să stau!”. Se mai plimbă pe două străzi apoi se duce în cameră. La ora 21, se îmbracă în pijamale şi pune şerveţul pe masă. Acolo pune ceapa, pâinea din România, kaiserul şi lebărul. Taie frumos pâine, o unge cu pateu şi mănâncă. Butonează televizorul, nervos că nu înţelege nicio limbă străină de acolo, dar se uită la gagici. Strânge firimiturile frumos şi apoi se culcă.
Dimineaţă reia traseul pe autocar şi continuă să-l înjure pe Băsescu şi pe europeni. Apoi se uită pe geam, e încântat de cum arată orăşelele austriece sau nemţeşti. Se enervează dacă autocarul se opreşte pentru pauze. Se uită strâmb la alţi pasgeri care cumpără bere din magazine. „Dau banii pe prostii”.
Pentru că el, bugetarul, are un punct culminant al tensiunii. Finalul, unde caută chilipiruri. El trebuie să ia ţaoale şi kitschuri pentru el şi pentru familie. De altfel, bugetarul glumeşte mult în autocar cu ai lui. Pentru că ei sunt un grup compact. Ei îşi cunosc bine facebook-ul, ultimele bijuterii din Suleiman.
Şi totuşi unul din bugetari este celebru în acest traseu. Face origami. Acum a luat 500 de foiţe mici roşii din care face solzii unui dragon. Înaintea acestuia a făcut un şarpe de 1 metru lungime. Când? Păi cum când? La serviciu. Păi are timp berechet. Doar nu dă pe brânci de muncă.
Sunt cei mai interesanţi călători în Europa. Au fost mândri pentru că s-au prezentat la referendum, e o datorie civică şi morală pentru un individ barbar care le-a umblat la salarii. Tocmai lor, care au făcut aşa de greu rost de sinecura asta de la Bibliotecă. Dacă nu aveau ruda aia, dacă nu se aveau pe bune cu ăla, dacă soţul nu intra în partidul ăla. Păi, îşi permite unul ca „Băsăscu” să le spună lor că e cazul să pună mâna la muncă? Păi ce e aşa de uşor să faci un origami? Sau să pui poze cu cafeaua pe facebook, să te ţii de comentarii.
Dar bugetarul merge prin Europaca gâsca prin apă. Poţi să-l ţii şi două luni prin lumea civilizată, la parizerul lui sfânt, la fierbătorul ăla rusesc şi la lebărul românesc nu va renunţa. „Occidentalii ăştia pierd vremea prin cafenele”. Da, am auzit-o şi p-asta!
VLAD SOARE