Imediat după apariţia articolului intitulat “Comisarul – şef Florian Marin vrea performanţă în fruntea IPJ Vâlcea”, pe on-line şi prin scrisori destinate redacţiei, au început să sosească mesaje adresate dumnealui şi, surprinzător, niciunul dintre ele nu este critic sau insultător, după cum ne-au obişnuit unii oameni fără cultură şi educaţie, atunci când este vorba de lucrători ai IJP. Unul dintre mesaje, transmis de un poliţist activ, se vrea a fi o idee insuflată noului inspector-şef, care începe cu: “D-le comisar şef, poate faceţi ceva şi cu privire la următorul subiect”, sugerând chiar titlul pe care l-am însuşit şi l-am dat acestui articol. Pentru originalitate, redăm întregul mesaj trimis, cu rugămintea ca domnul comisar-şef Florin Marin, prin Biroul de presă, să-i răspundă cititorului nostru, subordonat de-al său (credem!). • Romeo POPESCU
Domnilor colegi poliţişti!
Cred că a sosit momentul să luăm atitudine şi să facem ceva pentru a fi auziţi şi, mai mult, înţeleşi, că ineficienţa Legii nr. 61/1991 afectează grav ordinea publică în România. În acest moment situaţia poate scăpa de sub control, putând avea repercusiuni deosebite asupra integrităţii corporale a persoanelor şi a patrimoniului acestora. Nu mai vorbesc de imaginea poliţiei şi a forţelor de ordine în general, care primesc zilnic reproşuri din partea cetăţenilor cu privire la neluarea unor măsuri ferme împotriva persoanelor care au un comportament necorespunzător în spaţiul public, din ce în ce mai agresiv. Există persoane fără adăpost care fac tot ce-şi doresc, contrar normelor de convieţuire socială, există părinţi care îşi instigă copiii minori să comită tot felul de nelegiuiri, cazurile persoanelor iresponsabile şi cu un comportament agresiv la adresa poliţiştilor sunt din ce în ce mai mari, prostituţia a început să fie vizibilă la tot pasul, la orice colţ de stradă observăm numai cerşetori, care nu mai au niciun fel de teamă de organele de ordine, persoanele care nu realizează venituri licite nu au nicio teamă de lege şi o încalcă în mod voit şi continuu iar exemplele pot continua. Ce se întâmplă cu aceste persoane? Sunt sancţionate contravenţional ori administrativ, în mod constant, însă noi, poliţiştii, ştim cel mai bine ce se întâmplă cu aceste sancţiuni: rămân doar nişte cifre, statistici care cuantifică munca poliţiştilor, însă nu se plătesc, contravenienţii nu au absolut nicio teamă de repercusiuni, pentru că acestea practic nu există, sunt încurajaţi să comită în continuare fapte antisociale şi numărul persoanelor care li se alătură creşte în mod alarmant, atrăgând din ce în ce mai mulţi minori. Soluţia este una singură: TRANSFORMAREA AMENZILOR ÎN ÎNCHISOARE CONTRAVENŢIONALĂ! Trebuie să luptăm cu toţii pentru a face posibilă o astfel de propunere. Se impune să facem ceva cât mai urgent, în acest sens, poate la fel, sau mai mult decât se face. Cetăţenii acestei ţări trebuie să afle că nu se încasează nici 20% din valoarea amenzilor aplicate şi că fără această măsură autoritatea statului este grav afectată. Sincer, oriunde mergem pe stradă suntem asaltaţi de întrebări şi reproşuri, de ce nu facem ceva cu persoanele care creează permanent probleme, pornind de la tulburarea ordinii şi liniştii publice şi terminând cu tâlhăriile şi alte infracţiuni cu violenţă. Nu putem să le spunem de fiecare dată că am luat măsurile legale şi că am aplicat sancţiuni contravenţionale, ori că s-au întocmit dosare penale, însă prejudiciul fiind mic, procurorul a considerat că nu o amendă administrativă este suficientă. Cetăţenii se aşteaptă la mult mai multe de la noi. Vor să vadă măsuri concrete, vor să se simtă eficienţa acestora, vor să se simtă în siguranţă şi cred că şi noi ne dorim acelaşi lucru. Cei care eraţi în sistem înainte de 2004, amintiţi-vă ce eficientă era această măsură de transformare a amenzii neachitate în închisoare contravenţional[. Amenzile se încasau într-un procent foarte mare şi se făceau venit la bugetul statului, toţi se fereau să nu fie sancţionaţi şi să nu facă închisoare dacă nu achită amenda, noi eram mult mai respectaţi şi cel mai important, „stăpâneam strada” iar oamenii aveau încredere în noi. Câţi oameni certaţi cu legea nu aţi auzit spunând ironic: „şi ce dacă mă sancţionaţi, oricum nu o achit, ce o să-mi faceţi?” Cât mai suportăm batjocura tuturor? Este momentul schimbării Constituţiei, este momentul legalizării închisorii contravenţionale. Oamenii de bună credinţă, încă mulţi în această ţară, vor fi de partea noastră. Cineva trebuie să ia iniţiativa. De ce nu o facem noi poliţiştii? Avem nevoie din nou de mediatizare, de oamenii din mass-media şi trebuie să facem cunoscută eficienţa unei astfel de legi. Chiar nu are nevoie bugetul acestui stat de aceşti bani? Cetăţenii acestui stat nu au nevoie de linişte şi siguranţă într-un stat democrat?