Directoarea scolii nr.10 din Bucuresti Camelia Fercu si-a dat astazi demisia dupa intrunirea Consiliului de Administratie al ISMB, in urma scandalului generat de invatatoarea spagara. Pana acum este singura sanctiune aplicata, invatatoarea scapand deocamdata basam curata.
In prezent invatatoarea Dana Blandu isi desfasoara activitatea la aceeasi clasa, ca si pana acum.
Femeia care a înregistrat-o pe învăţătoare a declarat ulterior, într-un interviu, că are cunoştinţă că la Şcoala nr. 10 există clase unde părinţii fac cadou cadrelor didactice diamante, poşete de lux sau chiar le achită ratele la leasing pentru maşini.
Intre timp, cu invatatoarea spagara a aparut o noua inregistrare, aceasta fiind data publicitatii de Realitatea TV:
Învăţătoare: O cafea din aia şi o ciocolată daţi? Nu, eu nu ştiu dacă sunteţi săraci sau sunteţi nesimţiţi, pe bune. Ca şi clasă. Zi, măi, cum o să te poţi duce, măi, la bibliotecară şi la secretară cu o cafea şi o ciocolată? Doamne…
Părinte: Nu, că mai sunt…
Învăţătoare: Unde mai sunt?
Părinte: Trebuie să fie nişte coşuri, probabil mai vin cu ele mâine…
Învăţătoare: Nu, eu cred că coşurile alea sunt…
Părinte: Nu, alea sunt pentru bodyguarzi.
Învăţătoare: N-are cum…
Părinte: Şi astea sunt pentru femeile de serviciu…
Învăţătoare: Nu…
Părinte: Vă spun sigur…
Învăţătoare: Nu te cred. Aş vrea să fie aşa.
(…)
Învăţătoare: Măi, clasa ta a dat Savon la… că am văzut nişte pungi…
Altă învăţătoare: Particular. O mămică din clasa mea a dat, atât. Dar în mod normal ar trebui să dea toată clasa.
Pentru învăţătoarea Dana Blându, părinţii nu sunt doar „săraci sau nesimţiţi”, ci şi „sabotori”:
Învăţătoare: Cine are putere, care din voi aveţi putere să vă duceţi la clasă cu o cafea şi o ciocolată… cu un cadou de 5 lei? Eu vreau doar să ştiu cine se duce? Vreau să-mi spuneţi un nume în plen la şedinţă să văd şi eu cine comentează şi cine efectiv sabotează evenimentul… Eu nu ştiu cine are curaj să se ducă cu un asemenea cadou.
Părinte: Eu.
Învăţătoare: Te duci tu?
Părinte: N-am o problemă. Cu toate că eu sincer să vă spun, mi se pare un pic…
Învăţătoare: Aşa. Ia zi, ce ţi se pare?
Părinte: Un pic exagerat.
Învăţătoare: Adică ce? De ce exagerat?
Părinte: Prea multe persoane…
Învăţătoare: Stai şi uită-te la mine. Este o poveste… Ai putere să te lupţi cu un vânt, cu un sistem, cu o orientare? Eu la asta te întreb?
(…)
Părinte: Şi am mai vorbit şi cu alte clase şi cred că suntem singurii care onorăm toate femeile de serviciu, toţi bodyguarzii, tot personalul…
Învăţătoare: Eu nu cred. Mai găseşti o altă clasă care nu a dat cadouri? Că eu nu am văzut decât…
Părinte: Nu am stat să fac cercetări…
Învăţătoare: Eu nu am văzut decât cadourile care merg cu sticle de whisky si cu cozonaci Panettone. Asta este şcoala de fiţe, da?
În discuţiile sale cu părinţii, „învăţătoarea şpăgară” arăta că nu dă doi bani pe aceştia:
înţeleg că vorbesc cu nişte oameni, îmi axez conversaţia în funcţie de interlocutor: „Dacă mă duc la un om care ştie ce înseamnă pixul Montblanc, îl scot pe ăla. Dacă nu, scot pixul Bic. Că este minim de respect să mă raportez corect la omul ăla. Şi dacă doriţi să vă tratez ca pe… da, îmi adaptez limbajul faţă de nivelul vostru. Dar nu e normal să văd până unde este mintea voastră, să mă ridic sau să mă cobor să fiţi confortabili?”.