Traia pe vremuri un mandru ciobanas. Pentru ca absolvise Agronomia la seral, nu avea decat o singura oaie si aia stearpa. Pentru ca se temea cumplit ca lupii ar putea sa i-o rapeasca, lasandu-l fara slujba, ciobanasul angaja zece dulai lati in spete, voinici si cu fruntea lata. Se simtea oarecum in siguranta.
Intr-o seara, unul dintre dulai ii spuse: Stapane, stapane, ne-ar mai trebui ajutoare. Nu te uita ca lupii au cam disparut de pe meleagurile noastre, asta poate fi doar o strategie de-a lor. Uite, am eu un unchi, trei nepoti si sase verisori care ar putea sa ne ajute. Angajeaza-i si pe ei. Ciobanasul i-a angajat.
Un alt dulau ii spuse: – Ma tem pentru integritatea oii. Ca sa fie mai in siguranta, angajeaza-l pe cumnatu-meu si pe cei zece cuscri, nasi, si bunici ai mei. Ciobanasul ii angaja.
Si tot asa pana cand schema turmei a devenit neincapatoare si, oftand, ciobanasul concedie oia ca sa-I faca loc unui var dinspre cumnat al unui unchi al unui dulau la care tinea si in care avea incredere. Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare.