O poveste de adopție cu final fericit! O familie din Vâlcea s-a încumetat să adopte nu unul, ci doi copilași. Întâmplarea a făcut ca micuții să fie frați biologici. Băiețelul este deja adoptat, iar fetița urmează să întregească familia. În rândurile de ma jos, veți putea citi o poveste emoționantă despre dăruire, implicare și multă iubire.
”După multe încercări și eforturi de a deveni părinți pe cale naturală, atât eu, cât și soțul neu, am decis că este momentul să ne gândim serios la adopție. Nu știam mare lucru despre asta, dar am avut norocul să întâlnim oameni competenți și minunați, oameni ce au știut să ne explice tot ce înseamnă demersurile și etapele adopției.
Era undeva în perioada anului 2017, într-o zi de miercuri, atunci când noi am sunat la ”direcție” pentru o programare în vederea adopției. Vineri deja eram în birou discutând despre actele necesare și toate etapele prin care urma să trecem. Bineînțeles că ușor nu este, dacă nu ești pregătit sufletește. Trebuie să simți că este momentul să devi părinte.
Au urmat etepele pregătirii, cu teste psihologice, cu obținerea atestatului de părinte adoptator, apoi așteptarea finală pentru a intra în porivire cu un copil.
Nu după mult timp am fost sunați: RNA pentru noi a fost cu noroc. Am intrat în potrivire cu un băiețel. Tot auzisem că atubci când veziprima imagine a copilului, sufletul îți va spune ce ai de făcut. Am crezut că este o aberație, dar nu, trăind lucrurile, să știți că este adevărat. Am știut că el este sufletul nostru.
Au urmat întâlnirile pentru acomodare și trăirile cele mai intense. Prima întâlnire cu ”raza noastră de soare” a fost unică. Copilul dormea, nu am vrut să îl trezim, am așteptat privindu-l neîncetat. Când a deschis ochișorii lui frumoși, albaștri, ne-a fermecat uitându-se lung la noi, apoi a zâmbit și a întins mânuțele să îl luăm în brațe. Au fost trăiri și emoții de nedescris. Cel mai frumos zâmbet, cea mai sinceră îmbrățișare primite vreodată. El, ”raza noastră de soare”, ne-a ales să-i fim părinți și îi mulțumim pentru asta.
Timpul a trecut și deja era vremea să ne luăm puiuțul acasă, în familie. Fericiți și împliniți în sfârșit! Fiecare moment petrecut împreună a fost și este special. Dar, după o vreme, șimțeam că totuși lipsește ceva. Era un lucru ce noi îl gândisem din copilărie (apropos, eu și soțul meu suntem [mpreună de 21 de ani) deci am avut timp să ne gândim la asta. Și am știut că lipsea ea, ”buburuza”.
Da, ne-am gândit cât de frumos ar fi ca noi să avem și o fetiță. Așa că am urmat din nou pașii pentru adopția celui de-al doile copilaș al nostru. Este o minune de copil, la fel ca frățiorul ei, Dumnezeu a vrut ca cei doi să fie frați biologici. Întâlnirea cu ”buburuza” noastră a fost emoționantă dar și palpitantă. Chiar dacă mai trecusem prin asta, emoțiile erau mai intense pentru că știan deja ce urmează, iar noi ardeam de nerăbdare să o luăm cunoi acasă. Ne-a topit cu ochișorii ei superbi de un albastru pur, cu inteligența ei, cu frumusețea ei. Lucrurile la fel de bine ca la prima adopție, copiii s-a atașat foarte repede de noi, atât băiatul cât și fata sunt totul pentru noi. Așteptăm cu aceleași emoții să vină ziua când și ”buburuza” noastră va fi acasă, pentru că ea încă nu este cu noi.
Viața uneori îți dă anumite încercări, dar este bine să știi să treci peste. Fericirea noastră și împlinirea în același timp au venit odată cu adopția copilașilor noștri.
ADOPȚIA este o normalitate și trebuie privită ca atare. A fi părinte adoptiv este o binecuvântare, este împlinirea sufletească de a deveni părinți.
Gândind și fiind pozitiv poți accepta o persoană nouă în viața ta. Familia este un sentiment plăcut, sentimentul iubirii, sentimentul fericirii”.