În urmă cu câteva numere de ziar, am demarat această rubrică, pentru a critica atitudinea şmecherească a candidatului la primăria Râmnicului, liberalul Emilian Frâncu, care-şi maimuţăreşte trecutul şi prezentul, în speranţa că îşi va vedea visul împlinit cu ochii, adică să fie ales primarul capitalei de judeţ. Am afirmat şi continuăm să afirmăm că omul acesta minte la fel cum respiră, insultând locuitorii municipiului Rm. Vâlcea. El crede că sunt mai mulţi proşti, în auditoriu, decât deştepţi şi, prin urmare, se adresează bizonilor care cred tot ce li se spune dar şi celor care nu au timp şi chef să-i verifice spusele. De aceea, ne-am propus să susţinem această rubrică chiar cu propriile lui declaraţii mincinoase, false şi ipocrite, dezavuându-l. Sfatul nostru sincer! Ori pe cine ai vota, râmnicene, trebuie să te gândeşti bine, pentru că şi tu, prin decizia luată, contribui la viitorul municipiului Rm. Vâlcea şi, dacă nu vei lua o decizie cât de cât judecată, vei avea mustrări de conştiinţă, iar dacă vei alege cum trebuie, vei fi 4 ani mulţumit şi fericit. Gândeşte-te care partid a luptat mai mult pentru oamenii de rând, ce conjuncturi (favorabile sau nefavorabile) au avut, ce sprijin şi de ce situaţie economico-financiară au beneficiat. Ia fiecare partid în parte, pune în balanţă realizările şi nerealizările lor şi alege-l la Primăria Râmnicului pe cel care crezi că te reprezintă cel mai bine dintre cei propuşi de partide sau uniuni. Frâncu e un om bolnav Emilian Frâncu, fără să se consulte cu staff-ul său (pe care nu dă nicio ceapă degerată, veţi vedea!) şi-a alcătuit o echipă de propagandişti teleghidaţi, pe care după ce i-a întors cu cheiţa, ca pe nişte manechini motorizaţi, i-a trimis prin cartierele municipiului, pe străzi şi prin blocuri, să vorbească cu râmnicenii şi să le explice că adversarii săi în campania electorală din luna mai îl vor acuza de câte în lună şi în stele, fapt pe care vrea să-l demonteze cu „adevăruri”… cunoscute doar de el. Cu adevărurile lui, minţind cu ochii pe scaunul de primar şi conştiinţa anesteziată de viziuni contrare realităţii. Astfel, el a întocmit un dosar de propagandă care conţine 10 capitole, botezate (chiar de el): Colaborare cu revista „Sex şi Crimă”, Filmuleţul cu „preselecţia” pentru revista „Sex şi Crimă”, Număratul banilor în Parlament, Delegaţii în străinătate, A colaborat cu securitatea, Este greco-catolic, A fost secretar adjunct UTC în Liceu, Nervos, arogant, irascibil, A făcut «trafic de influenţă» şi Nu se pricepe la administraţie. În 10 puncte, Frâncu şi-a etalat greşelile vieţii, dându-le o nouă faţă, justificându-se fără argumente palpabile, ci doar cu vorbe. Ne-am propus să-i demontăm minciunile, cu probe şi logica faptelor escamotate de el. Dar mai înainte de a începe, ne anunţăm concetăţenii că Emilian Frâncu este un om foarte bolnav, dimineaţa îngurgitează un pumn de pastile care vizează tratamentul bolilor sale pe care le ascunde. Dacă i se vor da voturile necesare ocupării funcţiei de primar al Râmnicului, să vă fie clar că acesta nu îşi va putea duce mandatul până la capăt, nu îşi va putea desfăşura activitatea grea din administraţia publică locală, iar întreaga muncă de conducere o vor face viceprimarii şi aparatul birocratic al instituţiei, el tratându-se prin spitale. A colaborat cu securitatea Intertitlul acesta îi aparţine lui Frâncu. La poziţia 4 a „decalogului” de justificări neadevărate, omul atinge şi acest capitol ruşinos al vieţii sale. El a compus textul de mai jos ca fiind al propagandiştilor pe care ei trebuie să-l înveţe pe de rost şi să-l „recite” în faţa interlocutorilor. Iată textul aşa cum a fost scris de Frâncu: “Din nou vorbim despre atacurile la persoană în loc să vorbim despre oraş! Are numeroase decizii de necolaborare. Nişte cuvinte i-au fost răstălmăcite (a fost şeful compartimentului CTC – control tehnic al calităţii la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii. Trebuia să verifice dacă echipamentele funcţionau – de la centrala telefonică la telegraf sau posturile publice cu monedă. Dacă 5 secunde „specialul” – cablul dintre Casa Albă şi Sediul Securităţii – nu funcţiona, trebuia să se indice o motivaţie tehnică (cui? – n.r.)). Nu a făcut poliţie politică. Comentariu suplimentar: sunt genuri de atacuri de la cei care sunt disperaţi că actualul primar PDL-ist pierde alegerile. Acesta nu a făcut mai nimic şi acum împroşcă lumea cu mizerii.” Înţelegeţi cum stă treaba? „Manechinii” propagandiști întorşi cu cheiţa, în dialogul lor cu râmnicenii trebuie să fie foarte convingători şi să prezinte bălăriile prefabricate prezentate aici ca “producție proprie” și rezultat al convingerilor lor, demonstrate şi verificate de ei. Numai că logica spune altceva. Un informator, şi atât! În textul de mai sus, se spune: „a fost şeful compartimentului CTC – controlul tehnic al calităţii la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii. Trebuia să verifice dacă echipamentele funcţionau de la centrala telefonică la telegraf sau posturile publice cu monedă. Dacă 5 secunde „specialul” – cablul dintre Casa Albă şi Sediul Securităţii nu funcţiona, trebuia să se indice o motivaţie tehnică”. Deci, Frâncu era „şeful” CTC şi verifica echipamentele aflate în stare de funcţionare. Se naşte întrebarea: dacă era „şeful” şi verifica tot, ce făceau subordonaţii săi? Apoi, el era subordonat directorului Direcţiei de Telecomunicații. Cui raporta el defecţiunea „specialului” cablu dintre Poştă şi Securitate? Nu directorului său? Sau ofiţerului de legătură al cărui informator era? Dacă se întrerupea legătura telefonică, oare ce făceau specialiştii Securităţii vâlcene? Îl aşteptau cu raportul pe Frâncu? Să fim serioşi. La acea Direcţie, lucra şi ofiţerul acoperit Silvian Marinescu, cel care, după un timp, şi-a oficializat calitatea ascunsă, schimbând instituţia şi trecând „dincolo de Pod”, la Securitate. Acesta cui îi dădea raportul? Lui Frâncu? Cu siguranţă directorului instituţiei civile. Apoi, era anunţată Securitatea, dacă mai era cazul. Pe această temă am stat de vorbă cu mulţi foşti ofiţeri de Securitate ai acelor vremuri. Afirmaţiile lor, privindu-l pe Frâncu, diferă față de aburelile sale din „decaloglu”. Ni s-a vorbit despre o recrutare pe bază de casete video pornografice, descoperite la o percheziţie domiciliară făcută de ofiţeri ai Economicului Miliţiei populare. Ni s-a mai spus despre „ajutorul” dat muncii de securitate prin calitatea sa de ghid BTT şi multe altele. Noi nu credem lucrurile acestea, cum nu credem nici că Frâncu ar fi făcut poliţie politică. El doar a informat Securitatea de treburile din întreprinderea unde lucra şi despre grupurile cărora le-a fost ghid, nu? Recunoaște astea! S-ar spune că nu a făcut rău nimănui. Atunci de ce minte afirmând că treaba lui era NUMAI să verifice echipamentele şi dacă „specialul” nu funcţiona 5 secunde… să raporteze? Apoi, privind informarea despre deficienţele tehnice, îl duce în derizoriu. Al cui subordonat era şi pe cine informa primul? Pe directorul instituţiei în organigrama în care funcţiona sau pe ofiţerul de obiectiv care-l avea în „subzistenţă”. Deci, pe undeva Emilian Frâncu minte! Ceea ce spune nu are logică. S-a grăbit să se disculpe şi s-a auto-faultat. Declaraţia de colaborator În anul 2000, după ce şi-a verificat „spatele”, Frâncu şi-a depus candidatura la Camera Deputaţilor, în care scop a dat o declaraţie la notariat prin care a recunoscut să a colaborat cu Securitatea. Analizaţi cele ce vă vor fi spuse de propagandiştii lui în campanie (învăţate după „dictare”) şi declaraţia de mai jos. Apoi, gândiţi-vă la titlul acestei rubrici. 
Declaraţie Subsemnatul Emilian-Valentin Frîncu, cetăţean român, fiul lui Cornel şi al Valentinei, născut la data de 13 februarie 1956 în municipiul Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea cu domiciliul în mun. Rm. Vâlcea, strada Carol I, nr. 4 (fostă strada M-şal Ion Antonescu), bloc M, sc. A, apt. 5, judeţul Vâlcea, legitimat cu BI seria GX nr. 486166, eliberat de Poliţia mun. Rm. Vâlcea la data de 28 mai 1997, de profesie inginer, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal cu privire la falsul în declaraţii, după luarea la cunoştinţă a conţinutului Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, declar pe propria răspundere că nu am fost agentul sau colaboratorul organelor de securitate, ca poliţie politică, în înţelesul art. 5 alin. 1-5 din lege. Menţionez faptul că am avut relaţii de serviciu cu organele de securitate, în calitate de angajat al Direcţiei Judeţene de Poştă şi Telecomunicaţii Vâlcea şi ghid BTT. Dau prezenta declaraţie fiindu-mi necesară pentru a candida la funcţia de deputat la alegerile parlamentare din data de 26 noiembrie 2000. Redactată şi dactilografiată în cinci exemplare, astăzi data autentificării, la Biroul Notarului Public Ion Holohan, cu sediul în mun. Rm. Vâlcea. P.S. – Cunoscându-l bine pe Emilian Frâncu știm la ce ne așteptăm. Ne va acționa în judecată, așa cum a făcut-o și cu cotidianul Viața Vâlcii. Ca să ne timoreze, să ne sperie. Suntem pregătiți să-i facem o surpriză! ROMEO POPESCU
Ţineţi minte, Frâncu iar ne minte! (III)
