Bogdan Pistol recunoaşte că timp de patru ani luptele interne au fost mai numeroase decât cele cu adversarii de doctrină
Bogdan Pistol nu s-a lăsat tocmai uşor să vină la o cafea şi un interviu. Vicepreşedintele Consiliului Judeţean explică şi de ce, în chiar prima parte a materialului, e slobod la gură şi crede că glumele pe care le foloseşte ar putea să îi cauzeze în viitor. În fine, liberalul recunoaşte că în politică îţi trebuie o doză importantă de parşivenie, că luptele interne sunt mai lungi decât cele contra adversarilor politici şi că ar fi putut avea un viitor luminos şi în Partidul Comunist. Despre acestea şi despre alte amănunte spuse de politicianul cu nume de armă letală puteţi afla în rândurile următoare.
„Colegii mă considerau tocilar”
Reporter: Domnu’ vice, te-ai lăsat cam greu…
Bogdan Pistol: Niciodată nu e prea târziu. Oricum, vreau să fac o precizare, e posibil să regret o parte dintre lucrurile pe care le spun. Am experienţe asemănătoare, lucrurile glumeţe pe care le pot spune este posibil să fie transformate în unele serioase peste un anumit timp, dar îmi asum riscul.
Rep.: Vedem pe parcurs… Sunt sfătuit să nu mă mai iau de numele oamenilor, după principiul că nici al meu nu e cine ştie ce. Dar al tău e chiar senzaţional. Cum să te cheme, frate, Pistol?
B.P.: Băi nu ştiu cu exactitate, probabil că străbunicii mei au fost haiduci. Oricum, nu poate să fie un nume foarte vechi. Nu sunt 500 de ani de la apariţia pistolului…
Rep.: Dar nu cred că ai avut momente fericite pe la şcoală din cauza numelui…
B.P.: Ei, am mai fost luat la mişto în clasele primare pentru că mă cheamă Pistol. Apoi, poate mi-a dat o aură de fioros, doar mă cheamă Pistol. În politică mi-a prins bine, e uşor de reţinut cum mă cheamă.
Rep.: Dar, ca idee, ai ceva prieteni pe care îi cheamă Mitralieră sau Obuz?
B.P.: Nu am, dar caut. Dacă afli pe cineva, să îmi spui şi mie, mai caut şi eu.
Rep.: Dar ia spune, când erai tu mic ce te visai? Eu mă visam fotbalist sau cântăreţ şi n-am ajuns nici una nici alta. Dacă îţi cânt acum pleacă acasă toţi din Consiliul Judeţean.
B.P.: Când eram în clasele primare eram premiant mereu, nu eram tocilar, dar toţi mă considerau aşa, eram comandant de detaşament şi aşa mai departe. Când eram la liceu visam să plec la Bucureşti, să fiu liber şi să am multe perspective. Politică am făcut din Clasa I. Ţin minte că m-a scos din clasă învăţătoarea că am spus că eu ţin cu Regele Mihai şi cu ţărăniştii. Şi atunci nu era de bine.
„Parşivenia înseamnă să te poţi abţine să le spui oamenilor în faţă cât de dobitoci sunt”
Rep.: Dar, să zicem, că şi acum ar la putere Partidul Comunist, aveai şanse să progresezi politic?
B.P.: Recunosc că am o doză mică de parşivenie care m-ar fi făcut util şi în perioada comunismului, dar având gura mare probabil eram eliminat rapid.
Rep.: Păi şi cât de mult contează să fii parşiv în politică?
B.P.: Cât să te poţi abţine să nu le spui oamenilor în faţă cât de dobitoci, rău intenţionat sau proşti sunt…Vorbesc despre oamenii care sunt aşa.
Rep.: Într-un ciclu electoral de patru ani, un politician se bate mai mult cu adversarii politici sau cu colegii de partid?
B.P.: Între campaniile electorale cele mai mari lupte politice sunt interne.
Rep. Hai mă, şi la voi, la PNL?
B.P.: Mai ales la noi. De când activez eu la PNL nu au fost perioade lungi liniştite.
Rep.: Păi şi atunci ai şi prieteni din partid?
B.P.: Da, în special pe cei care au curaj să i se mai şi opună şefului, indiferent care e el.
„Am obosit de câte ori i-am spus şefului că greşeşte”
Rep.: Păi şi tu ai curajul să-i mai spui şefului când nu face ceva bine?
B.P.: Am obosit eu de câte ori i-am spus.
Rep.: Dar ia spune, acum la câţiva ani distanţă, a fost o nebunie să candidezi împotriva lui Mircia Gutău? Te gândeai că o să câştigi?
B.P.: Nu a fost nebunie, a fost o oportunitate să mă fac cunoscut. Nu mă gândeam că o să câştig. Hai să fim serioşi, sondajele de opinie îl dădeau pe Mircia Gutău la 85%, a luat 70 şi ceva la sută. Mi-a plăcut că am putut să o iau din casă în casă, am lucrat mii şi zeci de mii de trepte şi am ieşit pe doi. Tot am luat argintul, nu?
Rep.: Eu am auzit o istorioară, că te-ai dus în ziua alegerilor la o secţie de votare din Ostroveni şi unul îţi dădea coate şi te întreba dacă votezi cu Gutău?
B.P.: Asta nu, dar e drept că oamenii din Ostroveni mă cunoşteau mai puţin la prima candidatură.
Rep.: Văd că eşti sincer, nu o dai pe acolite. Aşa că spune, cam câţi bani se cheltuie într-o campanie electorală din asta şi tu de unde ai avut bani? „Dan Niţu a fost principalul meu sponsor la alegeri”
B.P.: Hai că se cunosc prietenii mei apropiaţi care mi-au fost şi sponsori în campanie. Toţi din cadrul partidului, nu am avut şansa să fiu finanţat de constructori de exemplu, ăia erau la alte partide. Şi m-ai întrebat concret, îţi răspund concret, cel mai mult m-a susţinut Dan Niţu.
Rep.: Păi, spune, câţi bani a cheltuit cu tine Dan Niţu de exemplu?
B.P.: Păi am avut un buget de campanie şi nu doar Dan Niţu a contribuit la el. Uite, la ultima campanie de care m-am ocupat a fost vorba de un buget de 2,5 miliarde lei vechi, poate 3.
Rep.: Bani albi?
B.P.: Doar bani albi, negri nu am avut.
Rep.: Hai că ne-am dus pe arătură, să vorbim şi de lucruri serioase. Unde e Elodia?
B.P.: Nu vreau să duc în derizoriu moartea unei femei. Ştiu, însă, că Magda Ciumac şi Tolea ăla sunt bine merci.
„Buican e plop, Persu e Stejarul din Borzeşti”
Rep.: Nu e adevărat, s-au despărţit, se vede că nu te uiţi la OTV… La rubrica asta prinde bine partea în care eu zic un nume de politician, partenerul de cafea îi asociază un animal. Te bagi?
B.P.: Mă bag, dar hai să facem cu plante, nu vrei?
Rep.: E o idee. Bagă – Gigi Matei.
B.P.: Ghiocel.
Rep.: Cristi Buican.
B.P.: Plop.
Rep.: Adrănel Cotescu.
B.P.: Dificil. Nu vreau să-l jignesc dar nici să-l laud că nu am de ce. Să zicem ficus.
Rep.: Bogdan Pistol.
B.P.: Crin.
Rep.: Adina Dobrete.
B.P.: Crizantemă.
Rep.: Dan Niţu
B.P.: Stejar
Rep.: Dumitru Persu.
B.P.: E simplu, Stejarul din Borzeşti.