Preşedintele TDL Râmnicu Vâlcea va face o petiţie către şeful judeţului, Ion Cîlea
Noua conducere a Tineretului Democrat Liberal Vâlcea a organizat o primă acţiune la finalul săptămânii trecute, în Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Horezu şi Călimăneşti. Astfel, tinerii au fost invitaţi să îşi spună păsurile, să le transmită conducătorilor ce doresc de la viitor. Mai exact, în toate cele patru oraşe au fost amplasate panouri, pe care au fost afişate doleanţele tinerilor. „Să dispară mita din ţară”, „Vreau o ţară ca afară”, „Legalizaţi marijuana”, „Dreptate şi organizare”, „Fără câini pe stradă”, „Nu omorâţi maidanezii”, „Voi pleca din această ţară”, „Spaţii verzi, nu betoane” sau „Nu mai vreau primari penali”, au fost numai câteva dintre mesajele pe care vâlcenii le transmit celor care condus oraşele şi judeţul. „Chiar nu mă aşteptam la un interes atât de mare. Tinerii au venit, şi-au spus păsurile. Am citit o mare parte a mesajelor, majoritatea sunt bine gândite, se vede că în Vâlcea sunt tineri isteţi care merită o soartă mai bună. Normal că marea lor majoritate îşi doresc locuri de muncă”, spune preşedintele TDL Râmnicu Vâlcea, Alina Lupu.
Consilierul judeţean a rămas impresionat de doi dintre tinerii care au scris pe panoul amplasat „La ceas”: „A venit la noi o tânără costumată într-un puişor. A venit singură, a scris pe panou, apoi am stat cu ea de vorbă. Mi-a spus că are de crescut un copil, că-i e greu, că şi-ar dori un loc de muncă stabil. Că nu-i e ruşine să împartă pliante, că a munci nu e o ruşine… Mi-a spus că primeşte 7 lei pentru fiecare oră în care împarte pliante publicitare. I-am luat numărul de telefon, e o fată extrem de inteligentă, dacă voi avea cu ce o voi ajuta din toată inima. De fapt, pentru astfel de oameni am gândit campania. Apoi, prin parc a trecut un domn care plimba cu un cărucior un copil… Am vrut să-l întreb şi pe dânsul ce vrea pentru tineri, m-a refuzat elegant. Copilul, însă, a cerut cu insistenţă să scrie şi a scris… A semnat şi mi-a spus că abia aşteaptă să voteze, că ştie ce vrea, că statul nu face nimic pentru el. Avea 15 ani şi unul dintre picioare amputat…”
