• Directorul Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, Mihail Ştefănescu, s-a îmbolnăvit subit din motive de evaluare • Nu mai știm cine a zis că viața bate filmul, dar mare dreptate a avut. Cel puțin în ultimul dosar deschis pe numele primarului Mircia Gutău, realitatea bate de departe orice scenariu de film. • Imaginea lui Cărtărescu a costat statul 4.086.887.500 lei
Directorul Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, Mihail Ştefănescu, s-a îmbolnăvit subit din motive de evaluare. Cel care a condus Filarmonica mai bine de 10 ani, a fost deja evaluat, la proba scrisă, de către o comisie formată din 2 specialişti cu studii muzicale şi un reprezentant al Primăriei Râmnicu Vâlcea. În data de 16 mai 2017, directorul Ştefănescu trebuia să susţină cea de-a doua probă, interviul, însă s-a îmbolnăvit subit.
Cum peste câteva zile, debutează la Filarmonica din Râmnicu Vâlcea festivalul muzical internaţional „Tinere Talente”, festival ce trebuia deschis de directorul filarmonicii, primarul Mircia Gutău a numit un interimar. Cea care îi va ţine locul lui Ştefănescu până îşi revine este Meda Stanciu, concert maestru în cadrul Filarmonicii.
De-a lungul timpului, despre dirijorul Ștefănescu, ajuns nu se știe cum în fruntea prestigioasei Filarmonici din Râmnicu Vâlcea s-au spus multe, însă cele mai scandaloase informații care circulă despre el se referă la modul cum s-a îmbogățit peste noapte, plimbând ”artiști” peste hotare și încasând, fără chitanțe, mii de euro, de pe urma acestora. În fapt, la începutul tumultoșilor ani 2000, când Filarmonica din Vâlcea primea multe invitații de a cânta în afara granițelor țării, întreprinzătorul Ștefănescu a văzut o oportunitate de a-și suplimenta veniturile, transformând zidari, electricieni, diverși muncitori necalificați în veritabili artiști, cunoscători ai unor intrumente precum vioara, acordeonul, violoncelul sau altele. Oamenii îi plăteau lui Ștefănescu, în speranța că odată ajunși în străinătate, rămân în țările occidentale să muncească.
Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă și o dată chiar s-a întâmplat, la controlul vamal, ca ”artiștii” să fie dați jos din autocar și rugați să cânte ceva la un instrument. Surpriză! Mulți dintre ei nu știau să cânte…
Nu mai știm cine a zis că viața bate filmul, dar mare dreptate a avut. Cel puțin în ultimul dosar deschis pe numele primarului Mircia Gutău, realitatea bate de departe orice scenariu de film. După ce a fost cercetat de procurorii din Vâlcea pentru uzurpare de calități oficiale și abuz în serviciu, pentru că și-ar fi exercitat atribuțiunile de primar înainte de a-i fi fost validat mandatul, aceștia au decis să nu înceapă urmărirea penală în cazul său, la Judecătoria Râmnicu Vâlcea înregistrându-se un dosar pentru confirmarea renunțării la urmărirea penală. Nu mai puțin de 4 judecători s-au abținut în cazul primarului Gutău, aceștia invocând faptul că nu pot fi imparțiali.
Mai mult, toţi judecătorii secţiei penale din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea au fost în stare de incompatibilitate pentru că le place să joace tenis, după cum se discută intens pe holurile unde se împarte dreptatea.
Iată și varianta oficială a Judecătoriei din Râmnicu Vâlcea: „Constată că toţi judecătorii secţiei penale din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea sunt în stare de incompatibilitate, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (9) indice 1 C. proc. pen., înaintează dosarul la Tribunalul Vâlcea, pentru a fi desemnată o altă instanţă egală în grad în vederea soluţionării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4550/288/2017. Definitivă. Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 08 mai 2017”.
Astfel că dosarul lui Mircia Gutău a ajuns la Judecătoria Brezoi, având primul termen pentru data de 13 iunie 2017.
Imaginea lui Cărtărescu a costat statul 4.086.887.500 lei. Documente oficiale scot la iveală faptul că numai pentru traduceri, deplasări şi drepturi de autor, Mircea Cărtărescu a primit de la Institutul Cultural Român, doar între anii 2009-2012, uriaşa sumă de 4.086.887.500 lei, bani proveniţi de la bugetul statului!
Cu aceşti bani s-a construit artificial imaginea unui scriitor pe care, chipurile, toate editurile de pe planetă s-ar fi îngrămădit să-l traducă, când (sic!), de fapt, toate traducerile din străinătate erau rodul unor aranjamente de culise, prin care se sifonau banii publici! Cărtărescu a avut în aceşti ani un statut privilegiat între scriitorii români. În timp ce majoritatea oamenilor de litere îşi publică operele în regie proprie, încercând, cu eforturi de neînchipuit, ca volumele să ajungă în librării, el, Cărtărescul, primea bani de la stat şi pentru a-şi scrie cărţile (rezidenţele nu sunt incluse în statistica de mai jos), şi să le publice, şi să fie traduse în toate limbile pământului, şi să aibă cronici prin diverse publicaţii, şi să le lanseze prin toate capitalele lumii, dar şi pentru ca autorul să se relaxeze după un astfel de efort, fiind însoţit deseori şi de familie! Aşa s-a creat acest mit al scriitorului Mircea Cărtărescu, veşnic candidat la Premiul Nobel, statut pentru care autorul „Levantului” trebuia să plătească. Şi a „plătit”, devenind editorialist săptămânal al lui Traian Băsescu, patronul oficial al ICR, pe care l-a pupat prin toate părţile, l-a hiperbolizat până la greaţă („e un preşedinte pentru alte coordonate istorice”), de care, însă, se despărţea ori de câte ori sondajele arătau că acesta va pierde puterea! Cum reveneau lucrurile la normal, Cărtărescu iar se punea pe pupat. Şi tot aşa, în toţi aceşti opt ani din urmă. Vă prezentăm mai jos cifrele oficiale obţinute din evidenţa ICR din ultimii ani, referitoare la Mircea Cărtărescu, care arată dimensiunea unui jaf nemaiîntâlnit în cultura românească, prin care armata de troglodiţi din jurul ICR reuşise să pună pe picioare o adevărată reţea, folosită deseori chiar în jocurile politice.
Două plăţi pentru o singură carte?
Primul tabel arată sumele cheltuite de ICR pentru traducerile unor cărţi ale lui Cărtărescu, mai exact „Orbitor”, „De ce iubim femeile?” şi „Travesti”. Precizăm că Mircea Cărtărescu, pentru întreaga sa operă, a încheiat un contract de exclusivitate cu Editura Humanitas, astfel încât o parte din banii primiţi de la ICR intră automat şi în contul lui Gabriel Liiceanu pentru dreptul de copyright! Numai în 2009, ICR a plătit 1.235.170.100 lei pentru traducerea romanului „Orbitor” în limba franceză sub tilul „L’Aile tatouée”, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009, traducere în limba franceză de Laure Hinckel. Deşi aceasta este singura traducere din Cărtărescu apărută în 2009, observăm în tabelul alăturat că în acest an se plătiseră două facturi: una de 49.078,69 RON şi alta de 74.438,32! Explicaţiile acestei ciudăţenii trebuie să fie oferite de către cei care au gestionat până acum banii ICR-ului. La aceste sume se adaugă, după cum se vede în tabelul 3, suma de 5.205,88 RON, reprezentând cheltuieli de deplasare, necesare, probabil, pentru lansarea cărţii în Franţa.
Pataliputra