Continuăm analiza partidelor de opoziție din județul nostru. Și cu cine altul decât cu noua formațiune politică apărută din „spuma mării” mai exact dintr-un apartament modest din București în care sălășluia Dan Diaconescu și al său studio OTV, interzis de curând. Interzicere tardivă fiindcă răul a fost făcut. Otevizarea presei și unora dintre noi începuse deja. De și e limpede aproape pentru toată lumea că participarea lui Dan Diaconescu la privatizarea Oltchim-ului (un subiect extrem de important pentru vâlceni și nu numai) n-a fost decât un bluf menit să-i sporească șiansele la alegerile generale, din păcate, o parte din locuitorii Râmnicului îl mai regretă încă pe salvatorul neamului, cel care va deschide baierele pungilor cu aur din subsolul Băncii Naționale pentru a face cadou fiecărui român câte 20.000 de euro! E posibil să creadă cineva asemenea bazaconie? Se pare că da. Așa s-a ivit și la Râmnicu Vâlcea P.P.D.D. (nu mi-e prea clar e al poporului sau al lui Dan Diaconescu?). Mai mult decât atât, a obținut și câteva posturi de parlamentar. O să spuneți că acest câștig s-a datorat loteriei denumită Lege electorală (încă în vigoare) care, iată, a născut mai mulți parlamentari decât pot încăpea în sălile unui palat considerat cea mai mare construcție de pe mapamond după Pentagon. La alegerile locale, DD, sub umbrela utopică a „redării Oltchimului poporului român”, a reu șit să strecoare și câțiva consilieri locali. Nu cunosc multe detalii privind structura acestui așa-zis partid așa că nu am date pentru o analiză mai pertinentă. Ceea ce cred și sper totodată este că la următoarele alegeri românii și vâlcenii se vor lămuri în sfârșit asupra adevăratelor intenții ale lui DD și că partidul va dispărea în neant așa cum a și apărut.
Ultimul partid de opoziție care mai contează cât de cât pe scena politică vâlceană este Partidul România Mare. De fapt istoriile și structura P.R.M și P.P.D.D sunt aproape identice. S-au născut din nemulțumirea unei mari părți a populației speculată cu abilitate, trebuie să recunoaștem, prin promisiuni populiste, utopice și demagogice de către doi foarte buni comunicatori. Încet, după opinia multora prea încet, vâlcenii au început să- și dea seama de falsitatea argumentației, de imposibilitatea realizării promisiunilor și la alegerile locale și generale din 2012, pentru prima oară în 20 de ani, n-au votat PRM nici la consiliul județean și nici la municipiu.  Penultimul lider vâlcean prm-ist, Nicolae Pătru, dacă-mi amintesc bine, activist de rangul II-III al regimului ceau șist, descurcăreț nevoie mare deoarece reușea să procure fel de fel de obiecte sau alimente care lipseau de pe piață, a condus multă vreme filiala locală, a ocupat funcții înalte în stat însă fără vreo urmare notabilă pentru vâlceni. De ceva vreme a pierdut în fața lui Ion Nuică, un om simpatic și jovial, însă fără veleități politice, tributar și el rezolvării unor probleme personale, care a coborât cota și așa firavă a partidului. Doriți un exemplu? Dacă nu mă înșală memoria, în urmă cu vreo 15 ani, în timpul mandatului meu de primar, dl. Nuică a cumpărat bufetul de pe Calea lui Traian colț cu str. Dacia și a ocupat, fără nicio aprobare, o parte din trotuarul din fața birtului. I-am intentat proces pentru ocupare abuzivă a domeniului public pe care l-am pierdut în instanță!!! După anul 2000, când la conducerea Primăriei a venit Traian Sabău, de și câștigase în justiție trotuarul ca fiind proprietate personală, consilierul municipal Ion Nuică a făcut cerere de concesiune (care probabil că e valabilă și acum). Azi, pe acest trotuar, este construită o ditamai extindere a spațiilor comerciale aparținând domnului Nuică. Halal „stat de drept” în care conflictele de interese sunt interzise!
Singurul partid de opoziție care mai merită să fie menționat este PNÅ¢CD-ul. Fost principal partid de guvernământ în ’96 – 2000 a căzut din ceruri direct în noroi. Considerat singurul responsabil pentru toate nădejdile neîmplinite ale românilor, părăsit de liberali și de fostul președinte E. Constantinescu care întrunea totu și 25% din încrederea alegătorilor, bâjbâind între denumiri (ba PPCD, ba PP, pentru ca după un an de zile să revină la denumirea stabilită de C. Coposu), sfâ șiat de lupte interne și cu liderii fugind care încotro, a eșuat rămânând un partid de maximum 0,5-1% din opțiunile vâlcenilor. A mai existat o șiansă de revenire la ultimele alegeri dar din păcate râmnicenii n-au avut timpul necesar să- și dea seama că Aurelian Pavelescu, noul președinte al partidului este un politician matur, reformator, cu un discurs solid și închegat de care ar fi fost mare nevoie într-un parlament care nu abundă de asemenea membri.
Discuțiile despre opoziție le opresc aici fiindcă celelalte partidulețe înregistrate legal dar care nu susțin puterea nu contează mai deloc în politica vâlceană.
În numărul viitor vom încerca o trecere în revistă și a formațiunilor politice care compun puterea.
N.B. Subliniez, dacă mai era nevoie, că cele de mai sus reprezintă doar o opinie personală despre care în constituție scrie că nu poate avea constrângeri. Așa o fi?
• Sorin Zamfirescu