Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

“Zilele lui Gigi la puşcărie”

România se confruntă cu grave probleme economice şi sociale. Sistemul de învăţământ, de sănătate, investiţii  şi multe altele, sunt în totală degringoladă şi toate din lipsa banilor. O caracatiţă imensă de corupţi, de hoţi, toţi provenind din rândul foştilor securişti şi activişti comunişti au pus mâna pe ţara asta şi au devalizat-o. Niciun ziar, niciun post radio-tv, nimeni din presă nu se preocupă, în profunzime, de această stare gravă, stare care, în final, ar putea duce la falimentarea ţării. Ba, din contră. Când justiţia (aşa cum este ea, plină de păcătoşi) mai greşeşte şi bagă la închisoare câte un monstru ca Becali, Voicu, Năstase sau alţii ca ei, există segmente ale presei, există cetăţeni care, în numele a nu ştiu ce, îi compătimesc pe nenorociţi.

Hoţii ca Becali, Voicu, Năstase, Voiculescu, generalii de armată care au furat statul prin casele obţinute ilegal, politicienii care stau în vile imense şi plătesc chirie modică, sunt cei care au devalizat bugetul statului şi din cauza lor nu sunt bani la sănătate, învăţământ şi investiţii. Mă întreb, când nu vor mai fi popularizaţi infractorii, mai mult decât valorile? Pentru că, iată, serialul “Zilele lui Gigi la puşcărie” continuă. Am vizionat ziua a opta. Urmează ziua a noua şi următoarele. Posturile TV sunt sigure că serialul va avea audienţă mare. Până când se va plictisi lumea, va continua acest serial cu multe episoade, precum “Tânăr şi neliniştit”.

Justiţia a făcut României un cadou nesperat de mare: a igienizat parlamentul, scăpându-l de cel mai mare deşeu care l-a infectat câteva luni, Gigi Becali. Urmează şi alţii. Vom tot avea motive de bucurie. Regele televiziunilor, cel care a devenit şi a existat datorită televiziunilor, nu-şi putea găsi sfârşitul decât acolo unde a început. Fără îndoială, Gigi Becali a fost cel mai popular personaj de televiziune al ultimilor 20 de ani. Fiecare apariţie a sa atrăgea publicul fascinat de spectacolul pe care acesta îl făcea.  Amestecând credinţa cu înjurăturile, sinceritatea cu ipocrizia, gesticulând, ameninţând sau ţipând, Becali a devenit nelipsit în platourile de televiziune. El este, de fapt, reprezentantul perfect al poporului român. La noi şi imbecilul care trăieşte din ajutor social îl divinizează pe acest individ aflat la apogeu pe scara parvenitismului. În două decenii, să treci de la condiţia de oier la cea de europarlamentar este o sfidare la adresa firescului. Erau necesare, zic eu, într-un stat normal, câteva generaţii care să parcurgă fiecare etapă de trecere de la primitivism la om cu putere de decizie în comisia juridică a parlamentului.

De-a lungul timpului, Gigi Becali şi-a dat frâu liber la gură, înjurând şi jignind, în mod public. Europarlamentar, deputat, finanţatorul Stelei, filantrop, Mihai Viteazul sau Războinicului Luminii, indiferent de funcţia pe care a avut-o, înjurăturile au rămas la fel de virulente. Poporul român ar trebui să fie profund îngrijorat de exemplarele de tip Becali pe care ni le aduc în parlamentul României Crin Antonescu şi Victor Ponta. Ar trebui să le fie ruşine ăstora doi că au acceptat o alianţă cu acest uşor analfabet şi grotesc personaj, limitat mintal, fără educaţie şi pregătire, numai pentru escrocherii. Ar trebui să-i fie ruşine conducerii USL, pentru compasiunea faţă de acest fariseu care se declară mare credincios dar în realitate este o mascotă fanfaroană fără nicio credinţă şi nicio jenă faţă de nimeni, lipsit de bun-simţ şi educaţie, un cioban de joasă altitudine.

Pentru faptele sale, cred că 15 ani de puşcărie şi confiscarea averii dobândite ilegal ar fi la limita unei decizii de bun-simţ. Becali, condamnatul, era membru în comisia juridică a Senatului, adică îl pusese Antonescu pe lup, paznic la oi. Dumnezeule, e ceva putred la noi, de am putut să regresăm în halul ăsta. În timpul comunismului, chiar atunci, repetentul era repetent şi premiantul premiant. Acum repetentul e preşedinte de senat, uşor analfabetul era membru în comisia juridică şi ne dădea lecţii zilnic de la TV, că nu puteam scăpa de el nici măcar mutând canalele, fiind peste tot. Cel mai mare duşman al lui Becali a fost el însuşi, un arogant care a sfidat şi care, cu bani nemunciţi, obţinuţi din bişniţă, şi-a cumpărat fotolii în cele mai înalte instituţii ale statului, neavând însă, pregătirea necesară pentru a accede acolo.

Fanfaronul de Gigi a trăit cu impresia că, având bani “fără număr”, îşi poate permite să jignească, să înjure şi să înjosească pe oricine, fără să dea socoteală niciodată. El se dă mare creştin, dar se pare că nu a citit porunca din scriptură care spune că “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” şi întreprindea acte de caritate din banii obţinuţi prin păcălirea altor cetăţeni sau prin exploatarea muncii unor angajaţi plătiţi cu salarii de mizerie. Le aduc aminte tuturor mizerabililor care-şi bat joc de muncă şi de viaţa semenilor lor că “orice suiş are şi un coborâş” şi, mai devreme sau mai târziu, fiecare plătim pentru faptele noastre. Le recomand marilor îmbuibaţi care nu-şi mai încap în piele, să-i facă o vizită lui Gigi la Jilava şi să-l întrebe dacă merită să-ţi asumi atâtea riscuri şi blesteme pentru a ajunge în final să faci o vacanţă prelungită în răcoarea unei închisori. Nu credeţi că este un final foarte trist şi înjositor pentru “Războinicul Luminii”?

ROMEO POPESCU