Este din ce în ce mai evident că județul nostru, după ce încăpățânarea de a se dezvolta monoindustrial a eșuat lamentabil, trebuie să recurgă la darurile lăsate de Dumnezeu. Din fericire Creatorul n-a fost deloc zgârcit cu noi așa că șiansele de revenire în prim planul interesului național sau chiar european sunt viabile. Trebuie doar să facem ceea ce n-am prea făcut până acum și anume să vrem și să șitim să folosim aceste daruri. Unul din ele, poate cel mai de soi, este turismul balnear, monahal și cel montan. Și, har Domnului, stațiuni ca ale noastre mai rar, biserici și mânăstiri de o deosebită importanță istorică se află în număr mai mare decât în oricare alt județ, iar munții din nordul și vestul județului sunt printre cei mai sălbatici și în acela și timp accesibili din țară. Călimăneștiul, Olăneștiul, Govora, Ocnele Mari și Voineasa-Vidra sunt niște perle rarisime pe care și le-ar dori oricine. Nu e însă de ajuns să ai norocul să găsești în adâncul pământului niște ape miraculoase, tămăduitoare, sărate sau calde însoțite de un microclimat de excepție ci este necesar să te dai peste cap pentru a le pune în valoare. Grija deosebită pentru o exploatare rațională a izvoarelor minerale, un aspect urban civilizat, trasee montane și de promenadă atrăgătoare, întreținerea permanentă a străzilor și parcurilor, asigurarea fără sincope a tuturor utilităților de apă, canal, gaze, iluminat public, transport intern, și „o preocupare deloc secundară – distracția, ocaziile generatoare de amuzament, sunt pretențiile oricărui turist al sec. XXI venit să- și trateze o cât de mică suferință dar care dorește totodată să- și refacă și psihicul tăvălit de stresul zilnic. Dacă vrei cu-adevărat ca turismul balnear să ia amploare sau – mai bine zis – să renască așa cum a fost odată și mai mult decât atât, cred că cele enumerate mai sus reprezintă condiții sine qua non. Să nu uităm că începând de prin anii 1920 Călimăneștiul și Govora erau în topul stațiunilor fiind mare parte din an arhiaglomerate de și capacitatea de cazare era redusă. Toți localnicii închiriau pe rupte iar o bună parte din venituri era reinvestită în îmbunătățiri de comfort, în refacerea fațadelor sau extinderi. Pentru a-i încuraja, statul regalist ba chiar și cel comunist nu percepeau nicio taxă, niciun impozit. Fără a fi suficient, acest procedeu reprezintă unul din secretele revenirii la viață. Trebuie găsite soluții pentru ca cei care administrează hotelurile, bazele de tratament, ba chiar și locuitorii, să fie cointeresați în lărgirea și dezvoltarea unor astfel de activități. Pentru a putea transforma localitatea într-un centru turistic de mare interes, administrațiile locale au un rol hotărâtor însă nu le poți responsabiliza atâta timp cât nu le oferi niciun fel de resurse, nici măcar proprietatea apelor minerale. Trebuie copiat modelul Croației, Turciei chiar și al Bulgariei, țări unde forfota turistică a atins cote apreciabile. Am stat câteva zile pe coasta Dalmației într-o mică stațiune în care primăria organiza seară de seară diverse spectacole stradale teribil de amuzante. Toată lumea se distra și cei mai mulți promiteau că vor reveni. Se pare că acest secret al lui Polichinelle e destul de cunoscut dar dacă stăm și așteptăm să pice doar din când în când câte o pară n-o să se întâmple niciodată nimic. În cele ce urmează am să încerc să fotografiez foarte succint situația actuală a punctelor de mare interes turistic vâlcean și, cu scuze anticipate, să-ndrăznesc să sugerez câte ceva ici și colo. Pornind din nordul județului e de remarcat ultramoderna pârtie de schi de la Obâr șia Lotrului, realizată anul trecut. Toți cei care au văzut-o, indiferent dacă se țin sau nu pe schiuri, au apreciat la superlativ investiția însă lipsa utilităților conexe (cazare, parcare, alimentație publică etc.) îi reduce drastic importanța, transformând-o într-una de interes local. Mare păcat! Rigiditatea Codului silvic care blochează orice construcție în zonă și obtuzitatea conducerii sindicale naționale care nu lasă din mâna părăginita (înainte de a se naște) „stațiune” Vidra care ar fi putut fi tranformată într-o splendidă bază turistică de iarnă, sunt niște piedici pe care un guvern curajos, bine intenționat și o administrație județeană energică le pot depă și. Oare când se va întâmpla și minunea asta? Plecând de la Vidra și coborând câțiva kilometri, ajungem în stațiunea Voineasa, care de și are o poziție și o atmosferă de invidiat, a rămas încremenită în proiectul antic al amenajării hidroelectrice al văii Lotrului. (va urma)
Lasă un comentariu