Am lipsit din ţară câteva zile. Dorul de evenimente terifiante şi pofta de arestări spectaculoase (cu care ne-au obişnuit sforarii noului Sistem post-băsescian), m-au copleşit în aşa fel încât mi-am dorit ca timpul să zboare şi să mă întorc mai repede acasă. Poposind într-un spaţiu extra-comunitar, evenimentele de acasă au ajuns foarte greu la îndemâna celor aflaţi în Turcia, Internetul fiind aproape un lux în judeţul Alanya.
Ştiind că premierul Victor Ponta s-a ascuns în această ţară de ochiul iscoditor al procurorilor şi de braţul neiertător al legii, zilnic am frunzărit presa locală, doar-doar voi afla câte ceva despre mitomanul premier care huzureşte pe picior mare, picior la care a trebuit să se opereze într-o clinică turcească, de parcă în ţară nu sunt condiţii de tratament şi nu avem specialişti de înaltă clasă în chirurgie ortopedică. Dar nimic nu s-a scris despre el. Greva tăcerii.
Ordin de la preşedintele Regep Erdogan în graţiile căruia se află. Revenit acasă, am găsit o ţară în fierbere, un vulcan gata să erupă. Am concluzionat, astfel, că în foarte scurt timp, dacă nu o face DNA-ul, premierul roşu va fi crucificat de proprii lui colegi, tocmai de cei care i-au ţinut de şase pe când se înfrupta din banul public şi din banul european, alături de întreaga lui familie. Toată lumea ştie că Victor Ponta trăieşte pe picior mare şi asta este realitatea, fără a-i fi teamă că ar putea fi întrebat de unde are miliardele de euro “economisite”.
Până mai zilele trecute ţopăia pe terenul de baschet, ori de câte ori avea chef, chiar şi atunci când ţara ardea. Alături de Ponta, PSD-ul se stinge încet şi sigur. Mulţimea pesedistă e în mare agitaţie, foştii prieteni se toarnă între ei, fraţii de cruce îşi scot ochii în direct pe micile ecrane, cu sadism criminal, avocaţii îşi înjunghie clienţii. Se anunţă un final cu victime de prim rang. „Agăţaţii” dau totul pe „guşă”, peştele cel mare, deja, se vede drept victimă politică, coace un scenariu cu tentă fantastică, asta doar pentru diminuarea efectului asupra propriei imagine, dar şi asupra partidului.
La nivel central situaţia e sub control… judiciar. Greii partidului sunt monitorizaţi de procurorii DNA iar oamenii serviciilor secrete sunt pe urmele corupţilor inconştienţi. Dacă ne apropiem de scena noastră politică, vedem că mai toţi politicienii trăiesc pe picior mare, numai că o eventuală operaţie la piciorul “beteşugit”, operaţie făcută în altă ţară de viitorul urmărit penal, nu se va mai putea folosi ca tertip. S-a fumat. Ponta deţine monopolul. Patru ani de zile a ţopăit printre minciuni.
În remorca sa de lider politic i-a adăpostit pe toţi corupţii ţării, crezând că aşa îi va scăpa de vânătorii de la DNA. În drum spre Palatul Victoria fiecare pas şi-l sincronizează pe ritmul minciunilor care-i preocupa mintea. Pentru a câştiga alegerile din 2016, el gândeşte la noi promisiuni pe care nu le va onora, dar le va servi prostimii, ca pe nişte strategii guvernamentale, frumos ambalate în tot felul de cuvinte gonflabile. De trei ani, numai cu din astea ne-au hrănit cei de la putere. Şi tot nu ne trezim!
Uite c-a venit ziua când Victor şi-a bulit genunchiul de la lăbuţa inferioară. De ţopăit nu mai ţopăie, stă pitit în Istambul, în aşteptarea unei speranţe. Între timp procurorii, prin câteva descinderi, i-au golit remorca. Liviu Dragnea deja e leşinat, Ioan Rus e anesteziat, Andrei Dolineaschi e debusolat, iar Dan Şova trebuie reinventat, că deja se comportă ca un individ traumatizat. De aproape două săptămâni, de când a fost chemat să dea cu subsemnatul la DNA, premierul e tot mai împuţinat la chip. Seamănă cu Speedy Gonzales de Dâmboviţa, iar cei din opoziţie, simt, deja, în nări, miros de putregai.