Acasă Editorial Poşta, oglinda statului

Poşta, oglinda statului

Să nu vă gândiţi că despr oglinda statului degeaba scriu, deoarece dacă intri într-o clădire a Poştei Române ai senzaţia de agitaţie. Fac referire chiar la acest stat care nu va mai scăpa niciodata de calificativul prost administrator.
Ascunsă în umbra scandalurilor legate de Biserică, Armată, Poliţie, Justiţie, politică şi guverne, cea mai bună oglindă a statului este Poşta. Când te uiţi în incinta unei poşte, vezi incontestabil statul. Miros de petroxin şi lemn mucegăit, obscuritate, dotări de pe vremea lui Petru Groza, funcţionari plictisiţi şi aroganţi sau unii copleşiţi de presiunea volumului de muncă şi multă birocraţie. Fără niciun fel de concurenţă ani buni, cu o infrastructură pe care nu o are nimeni în România, dar cu o schemă de personal construită pe principii de sinecuri politice, grade de rudenie şi pile, Poşta pare cea mai nemodernizată instituţie, birocratizată extrem şi cu randament deficitar. Managementul politic al ultimilor 27 de ani a dus-o în situaţia în care, cel puţin în judeţul nostru, un singur curier privat dotat cu o Dacia papuc o surclasează la toate capitolele. Statul, prin Ministerul Comunicaţiilor, detine 75% din acţiunile Poştei Române, iar Fondul Proprietatea 25%.
Agenţiile de ştiri anuţă că Guvernul a aprobat în şedinţa de miercuri, 27 septembrie 2017, un plan strategic de măsuri, pe o perioada de 5 ani, care vizează redresarea Poştei Române, a anunţat miercuri Ministerul Comunicaţiilor. Planul, propus de ministrul Comunicaţiilor, Lucian Şova, vizează printre altele creşterea veniturilor prin diversificarea produselor şi serviciilor, utilizarea eficientă a fondurilor anuale primite de la Uniunea Poştală Universală, bani care nu au fost folosiţi niciodată deşi, în fiecare an, 200 de mii de dolari au fost puşi la dispoziţia companiei pentru dotări curente şi renegocierea contractelor existente cu agenţii economici. Sună frumos, a responsabilitate şi implicare, dar managementul poartă acceaşi pălărie.
Pe 24 septembrie a expirat mandatul fostului director general, Andrei Stănescu care a ajuns în acestă poziţie în 2013 printr-o decizie politică la care a contribuit Dan Nica, fostul ministru al telecomunicaţiilor. Ca să rămânem în spectrul dezastrului, ultimul director al Poştei, Mihai Toader a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru achiziţionarea unor produse informatice de la o societate din Cipru, la un preţ mai mare de 12 ori decât cel al pieţei, judecătorii stabilind un prejudiciu de 6,5 milioane de euro. Deci, am intrat în curtea de jocă a celor ce folosesc “defectuos” banii publici.
Acum, pentru patru luni de zile, interimatul este asigurat de fostul director executiv operaţional, Rareş Stanciu, adică exact de unul dintre cei aflaţi în conducerea Poştei în perioada pe care ministrul de resort o consideră a fi stat sub semnul unui management păgubos.
Şi uite aşa, învârtind politic şefii pe scaunele de director ale Poştei, aflăm doar despre sifonarea banilor, execuţii cu iz politic şi administrare proastă.
În tot acest timp, un curier cu o Dacia papuc, angajat la o firmă de curierat, livrează la timp şi cu zâmbetul pe buze de la scrisori la elefanţi, oriunde cineva are nevoie să transmită sau să primească ceva.
Eu cred că ar trebui să-l căutăm, să-l găsim şi să-l rugăm să accepte postul de director general al Poştei Române. Este singurul care o mai poate redresa.

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.