Moto: “Nimeni nu i-a întrebat pe Steve Jobs sau Bill Gates dacă şi-au terminat studiile, pentru simplul fapt că ştiau să facă ceva bine şi nimeni nu l-a oprit pe Clinton să-i facă pe aceştia consilierii săi personali” – Cristian Sima
În sfârşit, după demisia guvernului Ponta, România are guvern. Guvernul lui Iohannis, guvernul străzii, al oricui, dar avem guvern. În fruntea lui a fost numit Dacian Cioloş, nume vehiculat cu mult timp înainte de a fi oficializat. Noul premier, atât de aşteptat, a făcut un guvern punând petice noi la o stofă veche. Dar ţara are nevoie de o stofă nouă, nu de petice noi. Cu îngăduinţă, să apreciem că nu a existat prea mult timp ca să fie “descoperiţi” noii guvernanţi şi, astfel, “tehnocraţii” au primit votul de investitură din partea Parlamentului.
După mai mult de 3 ani, schimbarea aceasta era mai mult decât binevenită. Am spus „în sfârșit”, pentru că bâlbele de la nominalizarea unor miniștri au dat impresia că s-ar putea ca acest „eveniment istoric” să fie ratat. Deşi făcut în pripă, nu cred că este cel mai rău guvern, nici cel mai bun, dar arată mult mai bine decât guvernele puse la dispoziţie de partidele politice. Vom vedea.
În fruntea ministerelor Finanțelor sau Economiei au fost puşi specialişti recunoscuţi, iar așteptările sunt mari în ceea ce-i priveşte. Cu ocazia nominalizărilor, două scandaluri s-au evidenţiat. Cel de la Sănătate şi cel de la Finanţe. Scandalul dr. Andrei Baciu, de la Sănătate, a fost generat de trecutul său – deloc ruşinos. Tânărul medic recomandat pentru ministerul Sănătăţii, nu a făcut nimic mai mult, în timpul liber, decât a făcut, în tinereţea sa, Călin Tăriceanu: a fost manechin.
De ce oare s-au năpustit toţi peste chiloţii propunerii de la Sănătate? Tăriceanu a fost şi el manechin şi doar nenorocul de a nu fi un bărbat atât de bine făcut fizic în vremea lui Ceaşcă l-a scutit de pozele în “lenjerie intimă pentru bărbaţi!”. Şi aşa a scapat de ridicol. Cinstit vorbind, habar nu am ce i-a deranjat pe “puritani”, în afară de faptul că doctorul Baciu era puternic ancorat la lumea politică, la sferele înalte de la Sănătate. Se vorbeşte că dacă era numit în funcţie, grupurile de interese ar fi reuşit să-şi plaseze omul într-un post-cheie. Şi, astfel, propunerea n-a trecut.
Celălalt minister cu probleme, a fost Justiția. Se spune că propunerea nominalizării Cristinei Guseth aparţine europarlamentarei Monica Macovei şi, astfel, recomandarea a ajuns o decizie riscantă. A devenit clar multora că în audierile din Comisiile juridice, o apropiată a Monicăi Macovei care nu are studii de specialitate, va fi sfâşiată de Şerban Nicolae, avocatul-şofer al penalului Cătălin Voicu sau de Roxana Jipa, miruitoarea de infractori. Cu omul lor la Justiţie, penalii din spatele USL (căci USL-ul există!) îşi doresc stoparea dosarelor care vizează corupţia şi mafia din politică. Persoana care ajunge pe funcţia de ministru al Justiţiei este cea care face propunerile pentru şefia DNA, pentru poziţia de procuror general al României şi cea de şef DIICOT.
De aceea era vital să nu ajungă la Ministerul Justiţiei un om despre care ei ştiu cu certitudine că nu pot să-l tragă de sfori. Nu spun că doamna Guseth era neapărat perfectă pentru această poziţie. Lipsa studiilor de specialitate a fost un argument valid, dar echilibrat bine de faptul că în discuţie era o persoană care s-a ocupat ani de zile de reforma Justiţiei, prin promovarea unor proiecte vitale pentru acest scop. Este un om care cunoaşte bine fenomenul şi mai ales personajele. Avea capacitatea să ia deciziile corecte, nu cele pe care le speră mafia din politică. Despre asta este vorba. Pentru că reforma Sănătăţii trebuie să aibă loc în mod real, iar independenţa Justiţiei nu trebuie lăsată pe mâna penalilor sau a prietenilor lor din politică.