Nicicând nu mi-a fost atâta scârbă de vreun editorial publicat în presa naţională ca opinia Andreei Pora, redactor şef la Revista 22, în articolul intitulat „Marea silă de Băsescu”. Ziarista, cunoscută cam slobodă la scris prin etichetări dure şi necivilizate, fosta mare apărătoare a lui Traian Băsescu (în timpul mandatelor acestuia), a scăpat caii pe tarlaua tipografică, afirmând că „atacurile furibunde lansate de Traian Bă¬sescu împotriva DNA și a Înaltei Curți, grosolăniile revărsate peste Laura Codruța Kövesi și Livia Stanciu, suita de minciuni și manipulări au depășit ori¬ce imaginație”. Din păcate, madama se zbate în continuare ca o muscă închisă într-un borcan de sticlă fără să înţeleagă nimic din ce se întâmplă în lumea reală.
Datorită acestei incapacităţi de percepţie şi lipsei de flexibilitate face mult rău celor cărora i se adresează. Fostul preşedinte nu a comis un atac împotriva justiţiei, ci de atac la abuzul în justiţie. Deşi despre autoare se spune că este băsistă, editorialul demonstrează (dacă mai era nevoie) că n-a fost niciodată aşa ceva. A fost şi este omul regimului. Când regimul era condus de Băsescu, l-a periat pe Băsescu. Acum, că regimul e condus de Iohannis, îl curăţă pe ăsta de scame.
Băsiştii ştiu să aprecieze deciziile fostului preşedinte, şi o fac pentru motive întemeiate. Nu e cazul să argumentez aici când şi de ce a avut Băsescu dreptate, important e că Pora s-a exprimat că-i este silă faţă de el. De ce? Prin exprimare s-a descalificat ca jurnalist. Nu ştie decât să jignească în stânga şi în dreapta pentru a-şi atinge ţinta stabilită de şefi, şi asta o descalifică, nu doar ca jurnalist ci şi ca om. Individa se dă drept apărătoare a democraţiei, dar nu pricepe că democraţia înseamnă în primul rând exprimarea liberă a părerilor. Asta a făcut Traian Băsescu. A criticat derapajele noii conduceri şi a justiţiei care zornăie cătuşele în stânga şi în dreapta. Pe ea o deranjează opinia fostului preşedinte. Toţi vor să îi închidă gura. Şi pentru asta îmi e scârbă de omul care face presă la comandă.
Românii nu vor să mai tacă din gură, diaspora nu l-a ales pe Iohannis ca să-şi facă vacanţele pe mai ştiu eu ce plaje străine, securiştii Porei o vor lua peste bot, pentru că nu îi prostesc pe europeni cu câteva vorbe goale, iar Ana Pauker a ei de la DNA o să dea socoteală în cele din urmă pentru arestările făcute la comandă, pe motive politice, să cureţe opoziţia lui Iohannis. E destul o singură condamnare la CEDO pentru arestări în afara legii şi se termină şi încrederea românilor în războinica Sistemului.
O să rămână sila. Pentru ei toţi. Pentru jurnaliştii isterici, pentru un premier şmecher, pentru un preşedinte arogant, puturos, prost şi vândut sistemului securist. Eu îl cred pe Băsescu. Şi nu înţeleg spaima acoperiţilor că Băsescu „atacă” justiţia. Din ce poziţie? Nu are nici o funcţie. E mai simplu cetăţean decât vânduta Pora. E bine că s-a devoalat. Îi este silă de Băsescu? Ei, fostei băsiste? Nu-mi vine să cred. Să admitem că tot ceea ce face şi/sau spune Traian Băsescu este dedicat Elenei Udrea. Schimbă cu ceva adevărul rostit de fostul preşedinte? Minţile unora au fost întunecate de ura faţă de Udrea. O vor, ca şi Ponta, la puşcărie! Dacă e vinovată, să intre, de ce nu? Dar până atunci e cale lungă şi se pare că unii vor să o lungească şi mai mult.
Tot justiţia este şi aceea care îl judecă la domiciliu pe acel monstru care a spulberat cu maşina o tânără care a şi murit între timp. În care justiţie să cred? În cea care îi lasă liberi pe violatori şi criminali? Sau în cea care îi pune Udrei cătuşele pentru că este un adevărat pericol public? Să mă lumineze cineva. Una e să ataci justiţia şi cu totul alta să relevi abuzurile ei. E chiar aşa de greu de înţeles? Editorialul din Revista 22 m-a întristat.