Săptămâna trecută, după întâlnirea cu delegaţia FMI, preşedintele Băsescu a anunţat că măsurile ce vor fi luate nu au legătură cu creşterea taxelor, după cum instigă Opoziţia, ci au legătură cu micşorarea pensiilor şi a salariilor bugetarilor. Şi asta pentru că România se află, acum, în situaţia Greciei, criza având aceleaşi cauze, adică aparatul bugetar supradimensionat, corupţia şi risipa banilor. Măsurile de austeritate anunţate de preşedinte ar avea ca principale obiective reducerea cheltuielilor bugetului de stat, în condiţiile în care fondul de salarii reprezintă circa 27% din buget, reducerea cheltuielilor sociale, ce împreună cu fondul de pensii înseamnă peste 35% din bugetul de stat, ultimul obiectiv fiind reducerea obligaţiilor de plată ale bugetului de stat. După mai bine de jumătate de secol de teroare utopică comunistă, importată peste mentalitatea originală, paşnică şi naturală a românilor, după trecerea în… capitalism a aceloraşi actori profitori, inculţi şi asupritori, România nu putea avea un alt traseu şi destin. Desigur dintre toate formaţiunile politice, PSD poartă cea mai mare responsabilitate pentru actuala înfundătură în care am ajuns. Acest partid, cu turma de securişti, activişti, nomenclaturişti, după lovitura din ’89, a investit conturile PCR şi ale lui Ceauşescu în afaceri, ţara căpătând primii capitalişti dar cu aceleaşi practici oculte din… experienţa lor, care au devalizat băncile şi au furat tot ce se putea fura de la stat, punând monopol în acelaşi timp pe a patra putere în stat -trusturile de presă – prin care şi-au promovat politica şi interesele meschine. „Clasa muncitoare” din România a crezut că a fi capitalist înseamnă să spargi zidul de la baie, să pui o uşă care dă în stradă şi să te-apuci să vinzi cafea, ţigări şi gume de mestecat. Iar când au văzut că nu le-ajung nici măcar banii de benzină pentru maşinile cu care cumpărau marfa la negru, s-au saturat de capitalism şi au devenit peste noapte, din nou, clasa muncitoare care moare de foame. Băsescu le-a arătat clar impostorilor – milionari şi şefi de sindicate – că nu mai e PSD la putere şi nici Năstase-Iliescu-Ponta-Antonescu nu mai fac cărţile în politica românească. Şi da, lui Băsescu nu-i pasă absolut deloc de părerile lui Crin şi Ponta, Năstase şi Vanghelie şi a unor măciucari de presă ai PSD. Nu-i pasă şi bine face. Băsescu a fost încă odată cel care îşi asumă o măsură de care toţi ceilalţi fug, deşi cu toţii ştim că asta este singura variantă. Puteam noi să avem o economie sănătoasă, performantă, când economia anilor 90-96 s-a bazat pe SRL, pe pieţari cu produse turceşti şi chinezeşti, pe privatizări MEBO, să nu mai vorbim de hemoragia materială din fabrici şi uzine? Prin urmare România a parcurs două decenii sub bagheta acestor relicve. Cum putea ţara noastră să aplice punctul 8 de la Timişoara, să-i înlăture pe cei care i-au exploatat pe români, aşa cum s-a întâmplat în fostele ţări „frăţeşti”, când la noi cărţile erau făcute de aceiaşi comunişti sau de urmaşii lor? Partidele istorice care au încercat reînfiinţarea au fost sufocate de oamenii regimului comunist. De aceea doctrinele, principiile au ajuns un amalgam de intenţii şi eşecuri perpetue. Dar până una alta, avem de parcurs o criză în premieră, mare şi generală, pregătită de liberali-socialişti şi exacerbată de cea mondială, din care numai românii pot să o ajute, prin înţelegere şi economisire, precum într-o familie care trece prin probleme financiare. Nu ştiu dacă s-ar fi putut evita impactul crizei economice, dar în mod cert s-ar fi putut limita pierderile. Toată clasa politică este vinovată de colapsul în care ne aflăm. În 2008, când SUA şi Europa de Vest intraseră deja în febra crizei, guvernul Tăriceanu arunca banii cu lopata (avea de unde) în vederea alegerilor care se apropiau. Guvernarea PDL-PSD a fost până la un moment dat o veselă cumetrie în care singura preocupare a fost competiţia pentru cine bagă mai mult în buzunar pentru sine şi pentru clientela proprie. La sfârşitul anului trecut Opoziţia a lăsat România vreme de patru luni fără guvern, chiar dacă Lucian Croitoru ar fi fost una dintre cele mai bune soluţii pentru guvernarea pe timp de criză. În chip sinucigaş, Opoziţia a pus mereu, cu discreţie, gaz pe focul sindicatelor, aruncând în aer orice tentativă timidă de reformă reală. Strategia opoziţiei – să-i spunem criminală – a fost „Distrugem România pentru a arăta incompetenţa guvernului Boc”. Cam asta e foarte pe scurt istoria colapsului României. Soluţia? În ce mă priveşte nu mai am încredere în niciun politician sau partid politic din România. Se pare că actuala recesiune economică pe care o traversăm reprezintă în esenţă „răul necesar” de care avea nevoie societatea românească pentru asanarea mediului politic nesănătos care domneşte în ţara de douăzeci de ani cât şi a mediului economic profund perturbat de clientelismul politic practicat fără ruşine tot de către clasa politică. Practic are loc o selecţie naturală care nu mai poate fi influenţată de mediul politic care va fi şi el supus aceleiaşi selecţii; vor supravieţui doar adevăraţii profesionişti din orice domeniu. Colac peste pupăză, mai multe ONG-uri ies cu declaraţii războinice, dar, au în coada declaraţiei, un „domn”, Voiculescu. Curat murdar. Acum mi se pare clar. Într-o acţiune concertată, PNL, PSD şi PC vor încerca răsturnarea guvernului chiar şi prin metode violente. Deja şi Antonescu şi Ponta au făcut declaraţii potrivit cărora vor să depună moţiuni de cenzură, deşi singuri recunosc că nu au şanse de reuşită. Scopul nu este oricum asta, ci doar de a agita masele. În paralel, vârfurile de lance, Antena 3 şi iRealitatea TV vor încerca să aducă românii la un grad de iritare maxim. Deja, au început mai hotărât Antena 3 şi mai diluat Realitatea. Majoritatea opiniilor prezentate sunt numai ale bugetarilor. Nu există opinia celor din privat. Dacă până acum mai vedeam ceva lideri din patronate, acum au fost eliminaţi complet, pentru a nu strica corul de bocete ce urmează a fi instaurat. Una peste alta, măsurile luate par a fi cele mai suportabile. Pentru că, dacă ar fi mărit taxele, guvernul Boc trebuia să-şi facă seppuku, în direct, la iRTV, sub atenta coordonare a unui cor „competent” format din vreo 20 de moderatori. Problema e că nu le-a mărit şi asta dă speranţe pentru viitor şi fiori Opoziţiei. Romeo Popescu
La un pas de seppuku
