Moto: „Arma politică cea mai bună este arma teroarei. Cruzimea impune respect. Oamenii n-au decât să ne urască dacă vor. Noi nu le cerem dragoste, doar teama…” – Heinrich Himmler
Deşi la graniţa de est a ţării se aud zgomote de motoare de tancuri şi şenilete, de proiectile de tun şi rafale de gloanţe direcţionate spre vieţi omeneşti, mirosind a ocupaţie rusească, marii demnitari ai ţării noastre se războiesc între ei, revoltător, ignorând realitatea înconjurătoare şi teama insuflată de Marte – zeul războiului în suflatele românilor. Premierul Ponta, împins de la spate de rusofonii din PSD şi de baronii roşii din teritoriu, bagă băţul printre uluci, în lupta inutilă dusă împotriva preşedintelui Băsescu.
După ce i-a compromis şi i-a pus în situaţii jenante pe miniştrii actualului guvern, dovediţi a fi incompetenţi şi corp ansamblu în administrarea teritorială a ţării, a venit vremea să scoată la luptă şi „artileria grea” – adică ţaţele din Parlament, pe tema cumpărării terenului agricol din comuna Nana de către fiica preşedintelui. Cu cuvinte mincinoase şi atitudine de mahala, se încearcă convingerea electoratului trandafiriu că acolo a fost o afacere ilegală, demnă de plutonul de execuţie (dacă se poate), evident, „condamnatul” fiind Traian Băsescu. Deşi toate probele semnalate chiar de Comisia Nana dovedesc că vânzarea-cumpărarea terenului a fost legală şi că actualii proprietari nu au nici o responsabilitate în „avioanele” născocite de propaganda neo-bolşevică (vânzare ilegală, credit BCR ilegal, spălare de bani, etc.) senatorul Gabriela Firea – membră a comisiei menţionate – a aruncat cu lături în capul familiei Băsescu, determinând atenţionarea dură, făcută de capul acestei familii şi sfătuită să-şi vadă de treaba sa familială, pentru că nu-i treaba ei de unde beau oile apă.
Preşedintele Băsescu i-a spus acestei ţaţe moldovence (născută acolo), doar aşa, în traducere (căci mi se pare că tâlcul îi scapă individei nu doar din punct de vedere juridic): „Fată Lica, să ştii de la moşu’ o vorbă de-n bătrâni, şi ţi-o zic fără să ţi-o cobzăresc precum Barbul Lăutaru, starostele… câinele moare de drum lung şi nerodul de grija altuia. Ia vezi tu, prin ograda ta şi lasă trasul cu bunghiul printre şipci, nu angaja hărmuială de câini prin gard că, uite, vine toamna când se numără varanii. Eşti rău însoţită, pariul tău cu viaţa este lipsit de orice glagorie şi mi se pare că firea-ţi de slugă nu mai face de mult nici emuli, nici beglerbegi. Du-te colo la căsuţa ta şi sfătuieşte-ţi soţiorul să se lase de michimii, dacă vrei să-l mai ai acasă. Stai cu junghiul pe el şi îl vei avea, desigur, încă vreo două – trei staţii în parcursul vieţii ăsteia în care tu te dai ca-n Montagnes russes. Este grav că nu ai înţeles dincotro bate vântul şi lipsa ta de expertiză juridică, dimpreună cu nişte semnături de-aiurea, după cum îţi cer tâlharii care te exploatează prin complimente şi numiri ce te larg depăşesc, te vor costa mai mult aţa decât faţa”.
Poziţia premierului legată de Firea, dovedeşte din nou consecvenţa PSD-ului în apărarea infractorilor. Stăteam, mai ieri, de vorbă cu un avocat (fost judecător de secţie penală la o Curte de Apel) despre situaţia asta. Îi spun la un moment dat: „ce rău a ameninţat-o şi a şantajat-o Băsescu pe Gabriela Vrânceanu-Firea!”. Omul, se uita lung la mine şi mă întreabă: „Ce ameninţare? Care şantaj? Ce-ai păţit de te-ai scrântit la cap? Nu mai eşti capabil să judeci cu capul tău? Te iei după televizor?”. Făcând-o pe descumpănitul, îl întreb: „Dar nu aţi auzit declaraţiile lui Băsescu şi de la interviu şi de la Palatul Cotroceni?”. „Ba da, le-am auzit. Credeam că a făcut alte declaraţii pe care nu le-am auzit eu. Nu e nici o ameninţare şi nici un şantaj”. „Păi, Bolcaş”… zic eu. „Bolcaş e cam politician şi mai puţin avocat. Ca politician, i-au dat dispoziţie cei de la PSD să se ocupe de caz, ca să-l mai bage şi pe el cineva în seamă. Ca avocat, mai câştigă şi el o bucată de pâine. Toată povestea asta e o furtună în ceaunul plin de terci al politicii!”. Nimic nu mai este de comentat…