Motto: “A-nceput de ieri să cadă, câte-un comunist pe stradă/ Cu carnetul roşu-n mână, nemâncat de-o săptămână…” – din folclor
Atât ne-a mai rămas. Caterinca! Astăzi realitatea ne arată că flămânzii sunt sătui, au conturile saturate cu zeci sau sute de milioane de euro. Comportamentul narcisist al “marelui ales” Iohannis, lasă de dorit, lăsându-şi colegii pucişti sau uslamişti să fure cât cuprinde. Intuind foamea de parvenire a preşedintelui şi a soţiei sale, pesediştii i-au triplat salariul, în semn de răsplată pentru marele nimic făcut pentru Ţară. Având în sânge dorinţa de mai mult, nici nu a schiţat vreun un gest de împotrivire, lăsând de înţeles că i se cuvine. Acum nu mai poate crâcni la alte cereri de creşteri salariale şi, o să vedeţi, economia va înregistra un mare regres.
Mut din naştere sau de uimire, Klaus de Sibiu rămâne aşa cum îl ştim: o fantomă, o slugă a serviciilor care l-au pus pe scaunul din dealul Cotrocenilor. Dar… surpriză de proporții, în preferințele românilor. Potrivit unui sondaj care se află pe masa PSD, Klaus Iohannis a ajuns la cea mai scăzută cotă de încredere. Astfel, șeful statului a suferit o cădere de la 78% la 56% cotă de încredere, în mai puțin de nouă luni de la înscăunare. În scădere se află și premierul Victor Ponta, acesta aflându-se la o cotă de 38%.
Neindicându-se autorul sondajului şi nici metoda de sondare, totuşi, cercetarea acesta este puţin credibilă. Ca preşedintele Iohannis se află deja pe un trend descrescător, nu este o surpriză. După atâta comunicare sporadică pe Facebook, reţea familiară adolescenţilor mai mult decât oamenilor politici sau electoratului matur, lumea începe să uite că în România există şi un preşedinte şi este uimită cand este întrebată despre el. Ce este surprinzător şi uşor necredibil este procentul cu care a scăzut în popularitate într-un timp atât de scurt. Fără să facă nimic.
Este imposibil ca adormitul nemţesc să mai fie agreat încă de 56% din români! Asta ar însemna ca una din două persoane să-l mai admire încă. A întâlnit cineva o astfel de situaţie? Să mă ierte Dumnezeu, dar eu cu cine discut n-am auzit ca măcar o singură persoană să-l mai aprecieze. Din contră: Iohannis este o cruntă dezamăgire, mai ales după demonstraţiile de grandomanie şi nesimţire pe care le face în ultimul timp şi care arată că este preocupat doar de propriul interes. La Cotroceni, Iohannis nu doarme, aşa cum făcea Crin Antonescu, este preocupat numai de participarea la festinuri “regale”, de vizite în străinătate, de ţinuta sa şi a soţiei sale (nu poţi spune “prima doamnă”, că în Constituţie nu există aşa ceva) etc.
Deşi nu agreează diaspora. Iohannis, în 9 luni de mandate a stat 34 de zile în afara României, în concedii, vizite sau voiaje. Ne-am obișnuit cu un tip de președinte jucător. Erai sau nu de acord, el îşi stabilea agenda politică. Acum, ăstuia de la Sibiu, îi fac mafioţii uslamişti agenda şi traseul. Mi-l și închipui pe Iohannis întors în Cotroceni, rupând pânzele de păianjen din spatele ușii sigilate. Pune mâna pe telefonul roșu, ca să-l cheme pe Mihalache, dar nu are ton: STS-ul a decuplat acest număr, întrucât este nefolosit de peste o lună. Oricum, Mihalache a plecat în concediu fără telefon.
Realitatea este că trebuie să ne obișnuim să ne descurcăm și fără președinte. Asta e. Multă vreme am crezut că dacă-i dai șuturi lui Iohannis până la urmă se va deplasa în direcția corectă. Mă vroiam constructiv. Dar omul e imposibil de influențat. Este întruchiparea măgarului mitologic. Iar dacă-i pui și tichie de mărgăritar și-i spui că-i rege, s-a terminat. Deci, criticile mele către un Iohannis care nu face nimic s-au încheiat. Am pierdut timpul. Hai cu republica parlamentară.