„Cine controlează volumul banilor dintr-o ţară este stăpânul absolut al industriei şi comerţului şi când vei realiza că întregul sistem este foarte uşor de controlat într-un fel sau altul de câţiva oameni din top, nu va fi nevoie să ţi se spună cum perioadele de inflaţie şi depresie apar.” – James A. Garfield Suntem în pragul falimentului. Vina se ştie a cui este şi nu o mai discutăm. Trebuie găsite soluţii, dar este prea târziu ca aceste soluţii să nu ne usture, tare de tot. Creşterea galopantă a datoriei naţionale, dezastrele ecologice de la Roşia Montană, distrugerea agriculturii autohtone, isteria gripei aviare, afacerile cu petrol, privatizările frauduloase din domeniul Electricităţii, autostrada Bechtel, toate se încadrează perfect în stilul de acţiune al unor asasini economici. Se dezvăluie astfel cu o foarte mare claritate modul în care aceştia au acţionat cu sprijinul unor personaje uşuratice din sfera politică, ce au trădat România, în schimbul acumulării unor averi personale şi al obţinerii unei temporare puteri politice. Guvernanţii au luat drept răutate criticile specialiştilor de până acum. Dar este clar că guvernul a ajuns cu spatele la zid. Situaţia este atât de gravă încât executivul ia în calcul, ca variantă de lucru, inacceptabilul: renunţarea la cota unică, adică la singura reuşită reală pentru economia românească din 2005 încoace. Renunţarea la proiectul politic ultim, în baza căruia PD-L a câştigat cele mai multe dintre voturile clasei de mijloc. Guvernul este atât de disperat încât ia în calcul decizia care îl va pulveriza ca forţă de dreapta, credibilă şi coerentă. Categoric se va impune mărirea cotei unice de impozitare şi mărirea TVA, nu se poate altfel. Nu trebuie să ne mai îmbătăm cu apă rece. Ne-o cere imperios şi FMI-ul. Vom fi în situaţia Greciei care a procedat ca şi România. Scuzele unui guvern care a greşit nu mai contează. Va trebui strânsă cureaua la maximum ca să nu ne prăbuşim, dar nu cu acest guvern care şi-a pierdut încrederea. Poate şi cei care susţineau acest guvern vor înţelege că nu se mai poate. O să ajungem în situaţia când nici Dumnezeu nu mai poate face nimic. Anii 30, curbele de sacrificiu, se pare că nu ne vor ocoli. Categoric istoria va condamna pe cei care au greşit, dar acest lucru nu mai încălzeşte pe nimeni. De la Iliescu până la Băsescu, toţi sunt vinovaţi. Nu ştiu dacă simt bine, dar am impresia că grecii au făcut lobby şi presiuni la FMI ca aceştia să ceară creşterea fiscalităţii în România pentru atragerea capitalurilor străine din România spre Grecia. Nu este o practică neobişnuită. Cine are memorie îşi mai aduce aminte de lobby-ul făcut de armatorii greci (Katounis etc.) pe lângă PSD, prin generalul grec Grylakis (membru de onoare al acestui partid românesc), pentru desfiinţarea flotei comerciale naţionale care făcea concurenţă grecilor. FMI şi Banca Mondială au contribuit deja la creşterea tensiunilor în rândul populaţiei: majorarea TVA la 25% este echivalentă cu o dictatură economică. Primele efecte sunt o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor, falimente în lanţ, şomaj masiv. Şi convulsii sociale. România a devenit una din cele mai sărace regiuni din UE. Ungaria se pregăteşte pentru preluarea euroregiunilor cu etnici maghiari. Inclusiv cu partide neonaziste, paramilitare. Mass-media maghiară s-a infiltrat în Ardeal şi îndoctrinează populaţia. SRI monitorizează atent fenomenul, dar politicienilor români nu le pasă. UDMR încurajează noua stare de fapt. România a fost obligată să suspende plăţile realizate din bugetul de stat, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Un milion de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi, a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maximum. Sistemul bancar român a fost demontat de strategiile masonice ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, se va cere independenţa pe criterii etnice şi nu este exclus un război civil. Statul român nu are resursele necesare redresării şi ceea ce poate face omul de rând este să se aprovizioneze din timp, pentru că resursa cea mai de valoare nu va fi euro, aurul sau alt metal, ci mâncarea. Asta va fi în curând, deocamdată mai funcţionează economia fiind pusă la aparate, pentru că e în moarte clinică. Nu vreau să fiu un profet mincinos, dar, în curând, va fi oprit aparatul numit FMI şi ţara va intra în haos. „Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criza economică, pentru că nu se poate acest lucru. Criza e globală şi România depinde de ceea ce se întâmplă la nivel global. Nu există nicio ţară care să se extragă singură din criză. Ţările ori ies toate, ori nu iese niciuna. Chiar şi ţările care au o mai mică eroziune a PIB generată de criză au scădere, nimeni nu creşte”, a afirmat Băsescu în discursul rostit în Luduş, în faţa unor reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai oamenilor de afaceri şi a unor agricultori. Se profilează că nimic nu mai este de făcut, aproape nimic nu mai este de oferit. Toată averea ţării a fost vândută, dată, aproape, gratis. Mai mult dăruită, pentru comisioane neimpozitate, ca să le fie bine celor din guvernele anterioare, să-şi mărească averile. Cine trage la răspundere pe cei în mandatul cărora industria, agricultura, totul a fost distrus, voit, pentru ca străinii să cumpere la preţuri derizorii munca noastră de o viaţă, averea poporului, identitatea ţării, moştenirea adevărată, pentru care am suferit în timpul lui Ceauşescu, în anii cincinalurilor în 4 ani şi jumate. Şi, de ce? Pentru a avea copiii noştri ce moşteni: o ţară fără datorii, o ţară frumoasă, bogată, distrusă de guvernanţi. Este momentul în care clasa politică este obligată să repare greşelile, erorile şi fraudele din ultimii 20 de ani, de care se face direct vinovată. Consecinţele mitei electorale şi a furtului din averea statului trebuie îndreptate, în al doisprezecelea ceas. Sigur, ce s-a furat e bun furat, din păcate, dar readucerea economiei pe drumul corect este încă posibilă. Romeo Popescu
De la greci ni se trage…
