Tragedia din munţii Apuseni a fost un dezastru. Operaţiunea de salvare a victimelor accidentului de avion s-a dovedit a fi un eşec al actualei administraţii. Deşi raportul Guvernului identifică deficienţe majore în funcţionarea sistemului de intervenţie în cazuri de urgenţă, care au provocat întârzieri în timpul operaţiunii de salvare, niciun membru al cabinetului Ponta nu şi-a asumat responsabilitatea pentru acest dezastru, evidenţiindu-se faptul că noţiunea de onoare a dispărut complet din politica românească. Radu Stroe a demisionat din fruntea Ministerului de Interne, după trei zile de presiuni mediatice. Ramona Mănescu, ministrul Transporturilor, nu vrea să demisioneze, pentru că instituţia pe care o conduce nu a gestionat situaţia unui accident aviatic, aşa cum legea o cere. Sancţiunile dictate au fost de ochii lumii.
Cine i-a dat lui Sebastian Ghiţă contractul pentru mizeria aia de soft de „localizare” a avioanelor? Cine i-a dat şi contractul pentru softul de „localizare” a apelurilor 112, care s-a dovedit tot un dezastru? De ce nu spune nimic Ponta şi despre modul în care a funcţionat programul „Search and Rescue” furnizat Romatsa de către o companie care i-a aparţinut prietenului său Sebastian Ghiţă, beneficiarul contractelor amintite? Întrebări care vor rămâne fără răspuns, bine’nţeles, pentru că o mână spală pe alta şi amândouă ascund pe adevăratul vinovat.
La capătul acestor evenimente tragice, o concluzie deosebit de îngrijorătoare se desprinde, cu certitudine: românii au ajuns să plătească chiar şi cu viaţa pentru incompetenţa, corupţia şi risipa din sistemul de stat. Îmi reamintesc de promptitudinea în minciună, manipulare, incompetenţă, iresponsabilitate şi golănisme ironice, instalată, comod, elegant, de premierul Victor Ponta în studioul de televiziune B1, cu zâmbetul ironic în colţul buzelor, fără să-i pese câtuşi de puţin vieţile oamenilor din avion şi de spaima nopţii noastre.
Trecuseră deja 5 ore de când, 7 victime se zbăteau singure, nereperate, între viaţă şi moarte, să nu îngheţe. Unei copile, Aurelia Andrei, de numai 23 de ani, părăsită de armata al cărei ofiţer era, studentă în anul V la medicină, voluntar aflat într-o misiune de salvare a altei vieţi, îi îngheţaseră lacrimile pe obraji şi intrase deja în hipotermie. Trupul aviatorului decedat ar fi fost lăsat să fie mâncat de lupi şi animalele sălbatice, dacă nu ar fi fost sătenii să-l păzească. De ce nu mă miră? Doar cu câteva luni înainte, anul trecut, în vară, Ionuţ, un copil în vârstă de numai 3 ani a fost devorat de o haită de câini, în plină zi, într-un parc din Bucureşti, după care nimic nu s-a întâmplat. Bucureştenii şi-au continuat viaţa liniştiţi de „promptitudine”!
Serile trecute, la Antena 3 scria mare, cu semnul întrebării: „Iovan şi studenta – ucişi de frig – cine răspunde?”. Adică, cine-i criminalul, cine-i cel care a îngăduit să se întâmple aşa ceva? Păi, cine să fie – Ponta care, atunci când studenta murea, habar nu avea că el este coordonatorul Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi-şi arăta mândru de sine, figura-i mongoloidă, faţă – profil, la B1tv şi-apoi, în crâşmă, la cheful PSD. Drept urmare, Ponta trebuie judecat şi condamnat, deoarece inconştienţa lui, incompetenţa, neimplicarea, dezinteresul total, toate la un loc, au dus la moartea cu zile a două victime ale accidentului aviatic.
Ponta nu trebuie iertat. Mâine, tu sau copilul tău, aţi putea fi victime ale inconştienţei autorităţilor incompetente şi indiferente. Iertându-l acum pe Ponta, nu facem altceva decât să-i devenim complici la această crimă comisă cu sadism, cu sânge rece şi indiferenţă.
P.S. – Cu ani în urmă, Ponta şi PSD cereau demisia guvernului MRU, pentru dificultăţi în degajarea drumurilor de zăpadă căzută în cantităţi ieşite din comun. Acum, guvernul Ponta se face vinovat pentru pierderi de vieţi omeneşti şi nimeni nu strigă la ei. Ce ar fi urlat Ponta, dacă era în opoziţie, că guvernul a omorât oamenii aceia care aşteptau ajutorul, răniţi şi în frig. Iată că el este acum vinovat prin neglijenţă şi face pe surdul sau pe prostul. Sângele i-a pătat onoarea şi existenţa viitoare!