În primăvara acestui an, Victoria Nuland declara că lupta împotriva corupţiei trebuie să se afle în centrul preocupărilor comune a tuturor ţărilor democrate, cu accent în zona Balcanilor, a centrului şi estului Europei, menţionând că SUA, în colaborare cu Uniunea Europeană, va ajuta toate statele din această arie să deţină guverne curate, de încredere, societăţi civile libere şi active. Într-o ţară cu 20 milioane de cetăţeni au trebuit să vină americanii să ne spună că şpaga şi hoţia depăşesc limitele şi trebuie penalizate. Dacă nu era America şi Europa cine s-ar fi sesizat oare în România de amploarea şpăgilor, devalizărilor şi a penalului din politică?
Corupţia e cultivată de Rusia şi combătută de USA. Corupţia şi terorismul sunt armele prin care Rusia încearcă să-şi extindă dominaţia asupra vecinilor şi asupra lumii. Iar asta se poate vedea cu ochiul liber la noi, unde toţi marii corupţi sunt rusofili. Deci şi aici e vorba de un război ruso-american. Îmi aduc aminte că prin anii 1994-1995 se vorbea că ţara este condusă de tripleta Icubov, Tender şi Hrebenciuc, primii doi fiind oameni de afaceri şi ultimul, politician, zis şi „tatăl lor” (al penalilor!). Acestora, până în anul 2005, nimic nu li s-a putut întâmpla, deşi se ştia bine că au devalizat economia ţării, dar au adus bani mulţi PDSR-ului condus de Ion Iliescu, din afaceri ilegale ghidonate din umbră de Viorel Hrebenciuc, considerat una dintre eminenţele cenuşii ale politicii româneşti de după 1989.
Cu timpul, tripleta s-a spart, Corneliu Iacubov a fost condamnat pentru prejudicierea Rafo Oneşti, iar Ovidiu Tender, încă necondamnat, plimbă un dosar penal de vreo 10 ani pe rolul instanţelor, fiind depăşit în materie doar de deputatul Sebastian Ghiţă – prieten al premierului Victor Ponta – al cărui dosar penal (acuzat de fals şi complicitate la înşelăciune) a împlinit 12 ani şi 6 luni de la trimiterea în judecată. De curând, anchetându-se mafia pădurilor, i-a venit rândul şi lui Viorel Hrebenciuc. Procurorii DNA au cerut aviz pentru arestarea preventivă a acestuia, urmărit penal într-un dosar în care zeci de mii de hectare de pădure au fost retrocedate ilegal.
În acest dosar, Hrebenciu este acuzat că şi-a folosit influenţa politică şi a intervenit asupra unor funcţionari publici pentru ca 43.000 de hectare de teren să fie retrocedate ilegal. În schimbul intervenţiilor sale, lui Hrebenciu i s-ar fi promis o şpagă constând în 12.000 hectare de teren. În sfârşit, după 25 de ani, se pare că va ajunge şi Hrebenciuc după gratii! Totuşi, nu prea-mi vine să cred că actualul Parlament, cu o majoritate clară PSD, va accepta arestarea acestuia. Ar însemna să-şi pună singuri ştreangul de gât, mai ales că Ilie Sârbu – socrul aceluiaşi Victor Ponta – numitor comun în mai toate cazurile penale româneşti, este şi el „pe ţeavă”. Parlamentul majoritar PSD-ist o să îşi bată joc (a câta oară?) şi de lege şi de UE şi de USA. Vor amâna decizia până după alegeri iar dacă Plagiatorul câştigă… adio justiţie, adio stat de drept! Ăsta e de fapt şi scopul pentru care Plagiatorul a fost împins la prezidenţiale. O marionetă dirijată de tata socru şi de restul borfaşilor PSD-işti. Şansa lui Ţepeş a fost că nu a domnit într-o ţara Parlamentară. Îi rămâneau ţepele goale şi ţara plină de hoţi din cauza imunităţii. Cum se poate numi, oare, Parlamentul nostru ca fiind formă a democraţiei?
P.S.: Să ne trăieşti Victoria Nuland. Te iubim şi te aşteptăm mereu cu drag. Noi cei care ne câştigăm pâinea prin muncă. În timpurile faste ale revoluţiei franceze, poporul se aduna în Place Vendome şi scanda numele celor care ar fi trebuit să urmeze la ghilotină. Acele sentimente mă încearcă şi pe mine astăzi, în urma curajoaselor şi dreptelor acţiuni ale DNA.