La sfârşitul lunii ianuarie, liderul PNL Crin Antonescu a declarat public că va face PSD-ului propunerea ca Opoziţia să nu mai participe la lucrările Parlamentului, până când nu va fi ales un nou Legislativ. Şi, împreună, s-au pus pe treabă. Au trecut mai mult de 20 de zile de când băieţii fac grevă şi supoziţiile iscate privind reîntoarcerea la muncă pentru care i-a mandatat electoratul nu se confirmă. Săptămâna aceasta, în Camera Deputaţilor, un grup de 25 de parlamentari USL aflaţi în grevă declarată, în marea lor majoritate de la PSD, s-a cocoţat, precum Julieta, la balcoanele plenului, spunând că vor supraveghea de sus activitatea parlamentarilor Puterii. Ei au făcut pe spectatorii şi pe chibiţii, jubilând şi făcând caterincă de colegii lor prezenţi la muncă. Cei care i-au văzut la televiziune şi-au făcut cruce şi s-au scuipat în sân, dezapreciind circul făcut de ei, indivizi cu pretenţii de demnitari. Dar e bine aşa! Să fie câte 2-3 scandaluri de-astea pe săptămână. Apoi, seară de seară, câte-o “conferinţă” cu Iliescu, Năstase, Ponta, Porumbacu, Dragnea sau Voiculescu, la orele de vârf şi, apoi, uslamiştii nu se vor mai mira că nu iau nici măcar 40% din voturi, nici în iunie şi nici în noiembrie. Când îi vezi cum se comportă, ai zice că s-au hotărât să-i ajute pe pedelişti să crească în sondaje şi să îi învingă în alegeri. Crin Antonescu, autorul grevei parlamentare, ca preşedinte de partid, nu poate să-şi înveţe supuşii decât ce ştie el mai bine, chiulul, care i-a adus şi renumele cu cei doi ani de repetenţie la facultatea de istorie din Bucureşti. Opoziţia îşi justifică protestul prin prisma inutilităţii lor în plenul camerelor. Aşa se simt. Inutili. Dar aşa a fost tot timpul în România. Niciodată Opoziţia nu a contat atunci când Puterea a vrut ceva. Niciodată, Opoziţia şi Puterea nu au căzut de acord asupra unei legi, cu excepţia obţinerii de sporuri şi avantaje în folosul lor. Ia să propună PDL o lege de mărire a salariului parlamentarilor, să vezi cum se înghesuie să participe toţi “protestatarii” de astăzi. Acolo ar ieşi unanimitate, aşa cum s-a întâmplat mereu. Tot timpul ceea ce a fost alb pentru Putere a fost negru pentru Opoziţie. Aşa că, de ce ar fi, azi, altfel? De ce are USL pretenţia ca Puterea să ţină cont şi de părerea lor. A ţinut cont PSD, în 1990-1996, 2000-2004 de părerea Opoziţiei? A procedat altfel Convenţia Democrată, în 1996-2000? Nu. Şi atunci, de ce ar fi azi altfel? Pentru că USL nu îşi permite alegeri făcute la termen, ştiind că li se diminuează şansele de victorie. Pentru că USL doreşte puterea cu orice preţ. Pentru că Antonescu şi Ponta simt în coaste sula baronilor din propriile partide, secătuiţi de bani. Până în noiembrie, este mult, iar prim-ministrul Ungureanu începe să se mişte bine, şi profesional şi în sondaje, crescând procentajul partidelor Puterii. Greva parlamentară este un exemplu cât se poate de elocvent în ce priveşte dezinteresul faţă de electorat, electorat care i-a trimis pe social-democraţi şi pe liberali, în Parlament, ca să susţină politic interesele populaţiei, nu să facă grevă şi, de fapt, să chiulească, având ca scop principal viitoarea legislatură, durându-i în dos de cei pe care de fapt ar trebui să-i reprezinte. Mergeţi şi întrebaţi oamenii pe stradă ce părere au despre această “grevă parlamentară” şi o să vedeţi că nu e chiar o virtute aşa ceva. E mai degrabă o bătaie de joc la adresa electoratului şi a democraţiei. USL-ul nu este o Opoziţie, în adevăratul sens al cuvântului şi al spiritului, ei fiind doar marionetele pe care Ion Iliescu şi Felix Voiculescu (oamenii din spatele cortinei) le mânuiesc, ca să arate electoratului ce puternici sunt ei. Dacă politicienii Opoziţiei nu au chef de muncă, atunci ar trebui să cedeze locul altora care au un cuvânt de spus şi un lucru bun de făcut pentru ţară. Din acest motiv trebuie să-i obligăm pe aceştia să respecte referendumul şi să fie reduşi la 300 de parlamentari. Aşa nu se mai poate. Pur şi simplu uită de unde au plecat, sfidând poporul cu aroganţa lor. Totuşi, ca morală la cele întâmplate, “chiulăii” insistă în a ne demonstra că, într-adevăr, Parlamentul funcţionează şi fără prezenţa lor. Ca atare se justifică necesitatea reducerii numărului de parlamentari aşa cum a votat poporul. Orice colectiv în care se munceşte cu scopul declarat de a obţine produse cat mai performante, are o structură cu putere de decizie asupra întregii activităţi. Dacă există sau apar persoane care frânează, prin comportamentul lor, activitatea şi performanţele colectivului, această persoană (persoane) este dată afară şi se angajează alta care face faţă cerinţelor. Hai să ne uităm la colectivul care se numeşte Parlamentul României format dintr-un număr de peste 400 de indivizi care sunt aleşi de electorat şi treaba lor este să conceapă şi să adopte legi pentru bunul mers al ţării pe care o reprezintă. În Parlament sunt două tabere: Puterea (majoritară) şi Opoziţia (minoritară). Dând dovadă de inteligenţă, perseverenţă, diplomaţie, respectarea interlocutorului, arta dialogului constructiv ş.a., Opoziţia trebuie să-şi impună legile pe care le propune şi să colaboreze constructiv la legile propuse de Putere. Dar care este realitatea din forul Legislativ? Opoziţia chiuleşte în frunte cu liderul Crin Antonescu, se joacă, citeşte, mănâncă, vociferează, sabotează ş.a., în loc să colaboreze cu Puterea. Ca aurolacii…
PS – Din partea PNL, a existat un singur “lup singuratic” care a protestat în tăcere, civilizat de la balcon – deputatul Daniel Budurescu. Liberalul nu este de acord cu greva parlamentară decisă de liderii USL şi a spus că el vine la lucrări pentru a-şi încasa indemnizaţia deoarece este singura sa sursă de venit.
ROMEO POPESCU