Trăim într-o lume în care istoria se repetă iar învăţămintele trecutului nu constituie o prioritate a politicienilor contemporani. Nimic nu arată că ar fi impresionaţi. Şi totuşi… remember…
Acum 70 de ani, preşedintele Germaniei îl numea cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În acelaşi an, guvernul premierului Adolf Hitler a primit puteri sporite pentru patru ani şi, astfel, poate încălca Constituţia. Ziua de 30 ianuarie 1933 este sortită să rămână una dintre cele mai negre zile din istoria lumii. În acea zi, parlamentul german – Reichstagul – conferea puteri totale cancelarului recent ales Adolf Hitler, votând “legea puterilor depline”, cu o majoritate copleşitoare. O coaliţie majoritară reuşise să domine Reichstagul, să reducă la tăcere orice opoziţie, să decidă orbeşte şi fără drept de apel drumul spre care o împingea, din umbră, acel grup de manipulatori invizibili, care, în politică, nu lipsesc niciodată. Dictatura majorităţii zdrobitoare din Parlament deschidea astfel calea spre totalitarismul absolut. Odată ajuns la putere, Hitler a ştiut să profite de ocazie şi de oamenii de rând fără discernământ şi folosind violenţa (nu democraţia) a intimidat şi distrus opoziţia, a suspendat toate mecanismele de control din stat şi restul se ştie.
La noi, în aprilie 2012, preşedintele Băsescu l-a numit pe Ponta premier. În 3 iulie 2012, preşedinţii celor două camere sunt revocaţi. Prin revocarea preşedintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat şi preşedinte interimar în cazul suspendării preşedintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat, iar în 6 iulie preşedintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu devine preşedintele României în 6 iulie, după ce devenise preşedintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În acelaşi timp, guvernul premierului Ponta foloseşte ordonanţele de urgenţă pentru a legifera fără acordul şi controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanţele de urgenţă scapă şi controlului Curţii Constituţionale.
În acelaşi timp, atribuţiile Curţii Constituţionale sunt restrânse. Cu numai câteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituţională judecătorii incomozi. Similar celor intrate deja în istorie, USL a premeditat şi organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Am asistat, aşadar, la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziştii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziştii au fost ceva mai înceţi decât useliştii. Forţele democratice, societatea civilă şi marile mase populare din România anului 2012 au fost cuprinse de aceeaşi paralizie, lipsă de reacţie, irelevanţă, naivitate sau chiar orbire ca şi forţele democratice, societatea civilă şi marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale şi contextul politic internaţional au putut face diferenţa.
După cum înţelegeţi, istoria se repetă. Se repetă acum, în zilele noastre, când vestul s-a întins în toată Europa. Nucleul acestei uniri este Germania. Nimic nu se face fără consimţământul germanilor. Cândva, în perioada negocierilor de aderare, Ion Ţiriac – om uns cu multe alifii, a îndrăznit să ne pondereze în avântul nostru către UE. Ţiriac ne-a avertizat asupra potenţialelor pericole ce îi vor paşte pe români în cazul unei aderări pripite. Atunci unii l-au privit chiorâş, dar dacă avertismentul respectiv ar fi fost lansat de către un politician sau vreun cetăţean oarecare, mulţimea politică şi nu numai ar fi fost în starea să îl linşeze. Pe Ţiriac l-a apărat doar renumele său.
Astăzi suntem în măsură să constatăm că avertismentul lui Ion Ţiriac nu a fost gratuit, atâta doar că nu a avut cine să îl recepteze. Pentru 23 de ani de vise neîmplinite, pentru 23 de ani în care am văzut prostia, incompetenţa, înşelăciunea, jaful, prostul gust ridicate la rang de cinste, pentru 23 de ani în care lipsurile şi sărăcia s-au aşezat mai bine ca niciodată în casă, buzunarul şi sufletul nostru, pentru 23 de ani în care am fost nevoiţi să ne trimitem părinţii şi copiii peste graniţe, cu traista-n băţ, pentru a avea ce pune pe masă, pentru 23 de ani în care incultura, demagogia şi minciuna ne-au îngropat, pentru 23 de ani în care ne-am luptat zi de zi cu statul român pentru drepturile noastre, pentru 23 de ani de nedreptăţi, corupţie şi mizerie, pentru 23 de ani în care aproape că suntem daţi afară din Europa, cineva trebuie să răspundă.
Suntem obligaţi să-i tragem la răspundere pe conducătorii noştri. Din punct de vedere istoric, situaţia este propice instalării dictaturii de dreapta ori de stânga în Europa, deci şi în România. Când, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forţă politică preia puterea, fără alegeri? Când, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbaţi în numai 4 zile, fără alegeri? Când, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituţii ale statului, Preşedintele ţării, Curtea Constituţională, Preşedinţia Senatului, Preşedinţia Camerei Deputaţilor, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Ca la noi, la nimeni, ignorând istoria repetabilă!
Romeo Popescu