Nu a existat vreodată în România postdecembristă o anarhie guvernamentală mai mare decât cea creată din 2016 și până în prezent de PSD. Așa-zisa remaniere guvernamentală nu este altceva decât o demitere de Guvern în plenitudinea înțelesului acestui fapt. După ce a demis încă două guverne și amintim aici de Tudose și Grindeanu, pentru a nu se face de râsul propriului electorat sau ce-a mai rămas din el, PSD controlat de Liviu Dragnea îmbracă a treia demitere în forma unei remanieri. Fiind vorba despre o remaniere masivă a nu mai puțin de opt ministere importante, venită după altă remaniere tot anul acesta, putem discuta despre Guvernul Dăncilă 2. Nu mai pierd vremea să analizez situația fostei peremiste Olguța Vasilescu care se pare că este pregătită în mintea social democraților pentru a ocupa orice funcție, în orice minister. Treabă de un penibil fără precedent.
Revenind la demiterea celui de-al treilea Guvern PSD, ne rezumăm doar la discursul public și justificativ al Vioricăi care afirmă că era nevoie de oameni mult mai bine pregătiți și mai performanți. Păi, dragi pesediști, pe miniștrii aceștia dați jos acum, cine i-a numit ? Redimensionarea noțiunilor de ipocrizie și golănie este principala calitate și preocuparea a celui care a confiscat cel mai mare partid din România. Iresponsabilitatea decidenților din PSD, care în prag de preluare a președinției Uniunii Europene decapitează Justiția în cel mai abject mod și bâlbâie ministerele cu girul unui Parlament ce arată mai mult a grupare infracțională organizată, reclamă măsuri de forță. Nu îmi stârnește nicio emoție pozitivă refuzul lui Klaus Iohannis de a numi doi miniștri propuși de Dragnea. Nu este suficient să te opui, ca șef de stat, înșurubării unor așchii în scândură cât timp ea este putredă toată. Cred că a venit momentul ca Iohannis să își asume rolul de Președinte, iar joaca electorală pentru campania de peste un an pe care a început-o trebuie să înceteze, pentru că nu-l onorează. Speculatul greșelilor unor posibili contracandidați și denunțatul public, de la un pupitru din Palatul Cotroceni pentru a puncta electoral mă dezgustă. Tăiatul bucăților din tumoră nu oprește metastazele. Am alte așteptări de la un Președinte de țară. Dacă nu apără practic Justiția, ci doar declarativ, dacă nu apără poporul strangulat de deciziile proaste ale unui Guvern marionetă, nociv pentru societate și doar ne spune că vede ce se întâmplă, trag concluzia că folosește catastrofa spre care ne îndreptăm în folos propriu, pentru a obține încă un mandat. Anticepez un an de luptă electorală fără nimic bun ca rezultat. Dacă mai stăm un an cu duetul Dragnea – Dăncilă, nu ne mai revenim mult timp.