O nouă scrisoare de la Biblioteca Judeţeană Vâlcea ne-a sosit pe email-ul redacţiei. Epistola nu mai este semnată ca data trecută de salariaţii instituţiei, oamenilor făcându-li-se frică de ancheta comunistoidă (nu degeaba e membru PSD – n.r.) declanşată de directorul Remus Grigorescu şi de ameninţările acestuia că va trece la destituiri dacă salariaţii îşi mai manifestă public nemulţumirile. Nu dorim nici de această dată să comentăm scrisoarea, considerând că este elocventă şi dându-le posibilitatea cititorilor noştri să-şi formeze singuri o opinie în ceea ce-l priveşte pe directorul Remus Grigorescu. Un singur lucru am vrea să-i mai spunem controversatului social-democrat: ciocu’ mic, Grigorescule, că un întreg judeţ ştie cum ai plecat de la Inspectoratul Şcolar Vâlcea, iar „izul” de penal încă mai „miroase” pe lângă tine.
Iată şi scrisoarea:
„Un om bolnav conduce o instituţie publică vâlceană. La scurt timp după apariţia în Vocea Vâlcii a articolului de săptămâna trecută «Remus Grigorescu a intrat în război cu angajaţii bibliotecii judeţene», domnul director a reluat brusc seria şedinţelor dese şi foarte dese. A făcut chiar două într-o zi, ţinându-i pe salariaţi mai mult de două ore în sala de conferinţe şi întrerupând fără justificare serviciile de relaţii cu publicul. Înfierând cu mânie proletară scurgerea în presă a situaţiei tot mai explozive din biblioteca judeţeană Grigorescu i-a avertizat pe oameni că sunt 52 de CV-uri înregistrate la secretariat în vederea angajării. Că multe dintre acestea sunt ale unor tineri care au terminat facultatea cu media 10 sau aproape 10 şi ca sa nu fie pus în situaţia de a face disponibilizări, adică să îi dea afară pe actualii angajaţi şi să angajeze alţii. Probabil alţii care nu îşi cer drepturile salariale acordate preferenţial. Printre dinţi, domnul Grigorescu a dat de înţeles că ştie el cine sunt cele 3-4 persoane care ar trebui disponibilizate însa a fost evident pentru toţi că nu s-a referit nici măcar la unul din cei 10 salariaţi-pensionari în frunte cu fosta directoare Constantinescu care nu dau o şansă tinerilor cu 52 de CV-uri la Secretariat.
În cele două ore de muştruluială oamenii cu care am discutat şi-au dat seama că directorul Grigorescu este un om cu simptomatică clara de paranoia şi situaţia a fost şi continua să fie comentată intens. A început să abereze că el nu a plecat cu coada între picioare de la inspectoratul şcolar si de la prefectură. Deşi presa a dezvăluit la vremea respectivă care au fost motivele pentru care ministrul Remus Pricopie l-a destituit pe inspectorul general Remus Grigorescu, ne amintim că în mediul didactic şi chiar în public a fost clar că pentru ilegalităţi privind mărirea unor note la examenul de bac, Grigorescu a ajuns în faza să se laude în faţa angajaţilor bibliotecii judeţene că el a făcut minuni la inspectorat mărind promovabilitatea de la 40 la 60 la sută. Pentru că a luat măsuri şi a fost cel mai bun inspector general, din acest motiv au apărut în presă atâtea articole împotriva lui. Inspectorii generali şcolari anteriori nu au făcut nimic şi de asta nu s-a scris nimic împotriva lor, nu 40 de articole câte s-au scris despre el pentru cât de bun a fost vreme de 4 luni. A avut tupeul să spună că măsurile luate de el au fost atât de bune că ministerul educaţiei le-a inclus în strategia naţională pentru acest domeniu. De asemenea, Grigorescu le-a povestit angajaţilor bibliotecii judeţene care îl ascultau înmărmuriţi de ce tupeu infantil are ca şi activitatea lui de la prefectura a fost atât de bună încât este inclusă în metodologiile guvernamentale de bună comunicare între autorităţi în situaţii de urgenţa. Dacă acestui om nu îi dă nimeni peste degete când minte cu neruşinare, cred că în curând o să spună că el a scris toate cărţile pe care le are biblioteca judeţeană. În bună tradiţie capul plecat sabia nu-l taie, nimeni nu îl va contrazice, că e directorul cu pâinea şi cuţitul. În lungul discurs pe care oamenii au fost nevoiţi să-l asculte, Grigorescu a făcut dese referiri la o expresie care a apărut în ziarul dvs. de săptămâna trecută, că s-a înconjurat de „mumii şi fufe”. Foarte deranjat de acest adevăr şi deşi şi-a dat mult drumul la gură, directorul nu s-a scăpat deloc ca parte din ceea ce salariaţii bibliotecii judeţene numesc „mumii şi fufe” tocmai sunt plecate, împreună cu familiile lor şi fosta directoare Constantinescu cu bărbatu-so!, în încă o activitate de „turism cultural” în Spania sau Portugalia. Desigur, pe bani europeni, că de asta finanţează europenii proiecte culturale, să se plimbe găştile managerilor pe banii altora. Salariaţii bibliotecii judeţene se întreabă în ce fel beneficiază publicul pe care îl deservesc cu onestitate de ani de zile de plimbările aceleiaşi găşti de apropiaţi ai fostei directoare pensionare şi angajată în continuare fără să facă nimic doar să se plimbe prin Europa şi prin ţara.
Din dorinţa de a aduce cât mai multe «argumente», directorul Grigorescu a făcut referire şi la Dumnezeu, care vezi Doamne îi pedepseşte pe cei care scriu împotriva lui. Sentimentul oamenilor este că Grigorescu a fost foarte afectat că i s-a dat în vileag cuibuşorul de nebunii dintr-o anume secţie a bibliotecii, unde stă tot timpul la bârfă şi chicoteli plăcute auzului tipologiei masculine «one erection», cu gaşca de „mumii şi fufe”. Printre reproşurile pe care le-a adresat oamenilor a fost şi cel că nu e treaba lor în ce birou şi cu cine îşi bea el cafeaua.
Din nefericire pentru Grigorescu, discursul sau penibil de auto-lăudare şi auto-proslăvire de un ridicol mare cât cupola bibliotecii judeţene a avut loc în faţa unor oameni care mai şi citesc şi gândesc, nu doar se lasă prostiţi de vorbe goale ce din coadă dau să sune. Poate Grigorescu prosteşte cu astfel de gogoriţe pe bieţii oameni care muncesc pământul pe la ţara şi în campaniile electorale se uită admirativ la cei de la judeţ care au calitatea rară că vorbesc ore în şir fără să spună nimic” – semnează un cititor oarecare al cărţilor Bibliotecii Judeţene.