Că deputatul UNPR, Constantin Mazilu e un pic „altfel” în comparaţie cu majoritatea politicienilor vâlceni, o ştiu toţi prietenii fostului om de afaceri născut în comuna Lăpuşata. „Dan”, cum îi spun apropiaţii, este la al doilea mandat în Camera Deputaţilor şi mai mult ca sigur va mai vrea „o tură”, dar subiectul nostru de azi e cu totul altul. Aşa că am băut o ceaşcă de cafea alături de parlamentar, dar nu la un restaurant sau bar ci în maşină, asta pentru că Mazilu e mai mereu pe fugă şi pentru că-i place să-şi folosească la maximum timpul liber. Am mai vărsat din cafea, dar nu ăsta e baiul. Aşa că, dacă vreţi să aflaţi ce ar face Dan Mazilu într-o cameră cu un leu, un manelist şi o vipere sau de ce „Mioriţa” nu ar mai trebui promovată în învăţământul românesc, parcurgeţi următoarele rânduri.
Reporter: Domnule deputat, aveaţi bani, eraţi om de afaceri, firmă tare, la ce v-a mai trebuit şi politică, acum pe bune?
Dan Mazilu: Sincer îţi spun că doar nu mă apuc acum să te mint, am crezut că pot să fiu util şi din postura de parlamentar, că pot face lucruri bune în societatea în care trăim şi în zonă.
Rep.: Şi aţi reuşit?
D.M.: Faţă de ce mi-am propus, mai am multe de făcut.
Rep.: Hai să vă pun o întrebare la modă în ultimii 20 de ani. Era mai bun sistemul comunist sau e mai bun ăsta, capitalist?
D.M.: Nici nu suportă comparaţie, zic eu. Gândeşte-te că de la începutul lumii oamenii s-au organizat în cete, triburi, aveau un şef de trib. Dacă-şi doreau comunism se băgat toţi într-o grotă şi trăiau acolo la grămadă. Făceau cu schimbul la uşă şi aia era. Deci capitalismul, fără doar şi poate.
Rep.: La asta nu m-am gândit. Dar ce sunteţi acum, bucureştean sau vâlcean?
D.M.: Vrei să-ţi spun ce sunt?
Rep.: Normal că vreau.
D.M.: Sunt cetăţean european şi am drepturi!
Rep. Ca-n reclama aia „tare”, am înţeles! Dar să zicem că aveţi de ales, să staţi pe un buştean cu cinci mici în faţă, la Lăpuşata sau cu o porţie de somon la Intercontinental, ce alegeţi?
D.M.: Da, tu vrei acum să-mi ridici mingea la fileu, înţeleg sensul întrebării. Şi eu să spun că normal, la Lăpuşata. Nu m-ai nimerit cu micii, nu-mi plac. Aşa că prefer somon şi să-l mănânc la Lăpuşata, stând pe un buştean.
Rep.: Şi să beţi o ţuică de prună sau o şampanie franţuzească?
D.M. Eşti culmea, păi somonul merge cu şampania. Dar e bună şi o ţuică bătrână, ca aperitiv.
Rep.: Care e cea mai idioată întrebare primită de la un ziarist în ultima perioadă?
D.M.: Păi îmi amintesc, aşa de curând, că m-a întrebat un ziarist dacă îmi place să stau pe un buştean şi să mănânc cinci mici.
Rep.: Puteam să jur că aşa răspundeţi! Acum vă încurc cu o întrebare filozofică, gata cu gluma. Care e mai tare, Van Damme sau Chuck Norris?
D.M.: Da, acum chiar e greu de răspuns. E o întrebare grea… Nu ai zis că facem un interviu mai relaxat? Hai că-ţi răspund deşi o să-mi atrag multe antipatii. Cred că între Van Damme şi Chuck cel mai bun e Dolph Lundgren!
Rep.: Răspunsul e corect! Dar România e o ţară bogată sau o ţară bogată în resurse sărace?
D.M.: Dacă vorbim de resursele energetice, din păcate a doua variantă. Dacă ne gândim la agricultură, prima, avem un potenţial agricol mare. Trebuie doar fructificat la maximum.
Rep.: Şi încă o neclaritate mare am. De ce, frate, toată omenirea se trage din Adam şi Eva numai noi, românii, din daci şi romani?
D.M.: Suntem mai tari noi, pentru că dacii şi romanii se trăgeau din Adam şi Eva.
Rep.: Dar ar trebui interzică „Mioriţa”?
D.M.: Nu ai cum să o interzici, balada nu încalcă nicio lege. Cred, însă, că nu ar trebui promovată, nu ar trebui să se mai pună atât de mult accent pe ea. Nu te învaţă la nimic bun. Spune tu, te învaţă la ceva bun?
Rep.: Nu prea, ce dacă unul are oi mai multe, mândre şi cornute?
D.M.: Păi vezi, hai mai bine să facem lobby pentru „Luceafărul”!.
Rep.: Facem. Dar de ce hora noastră se joacă cu un pas înainte şi doi înapoi? Hai să facem una cu mulţi paşi înapoi….
D.M.: Lasă că e bună, gândeşte-te că la alţii se joacă în mâini sau într-un picior. Las-o aşa!
Rep.: Îmi mai permiteţi o întrebare dificilă?
D.M. Bagă!
Rep.: La ce nivel aţi ajuns la candy-crush?
D.M. Stai să mă uit, nu ştiu exact, oricum la 300 şi ceva. Joc şi eu, joacă şi fiul meu. Ne completăm.
Rep.: Pe câte legi v-aţi pus semnătura şi apoi aţi regretat?
D.M.: Pe vreo două, dar am avut noroc şi nu au trecut. Nu mă întreba pe care, caută dacă vrei să afli!
Rep.: Caut când o să fie timp! Că tot ne îndreptăm spre final, sunteţi într-o cameră, cu un manelist care cântă toată ziua, cu o viperă şi cu un leu. Aveţi un pistol dar are un singur glonţ. Cum procedaţi?
D.M.: De ce cântă toată ziua?
Rep.: E manelist, trăieşte mu-zica. Aşa vrea el să cânte…
D.M.: Nu e greu, ies uşor afară din cameră, las pistolul şi să se descurce cine rămâne…
Rep.: Bine hai cu finalul apoteotic. Dan Mazilu ajunge peste zeci de ani la poarta Raiului. Care e prima frază pe care o spune?
D.M.: Hmm. Nu ştiu dacă e bine să spun ce îmi vine acum în minte. Zic aşa: „Ce caut mă eu aici?”
Rep.: Mulţam fain!
D.M.: Vezi că ai vărsat cafeaua!
Rep.: Am văzut, aia e!