Unul dintre subiectele dezbătute în șiedința de guvern de miercuri, 10 aprilie a.c., a fost situația juridică a terenurilor din jurul Vilei Speciale de la Olănești. Executivul a discutat despre lista imobilelor care vor rămâne vile de protocol. Potrivit secretarului general al Guvernului, Ion Moraru, pe listă rămân 12 imobile pentru președintele României, Guvern, Parlament, Curtea Constituțională și Curtea de Conturi. Aceste imobile sunt în domeniul public al statului și nu vor putea fi vândute. Printre imobile se numără cele de la Neptun, Predeal, Covasna și Olănești, precum și vilele Lac 1 și Lac 2. În ceea ce privește imobilul de la Olănești, Ion Moraru a anunțat că terenul a fost retrocedat prin hotărâre judecătorească unei persoane care a cumpărat drepturile litigioase. ” Am fost în proces cu cineva care a luat jumătate din Olănești înapoi, a câștigat și terenul, deci noi acum trebuie să mergem cu elicopterul la palat că nu mai putem că e terenul luat, o să folosim toate căile de atac, în plus s-a făcut o plângere penală” , a precizat secretarul.
Ultima cale de atac în acest proces a fost pierdută de Serviciul de RepreÂzenÂtare și Protocol Olănești, care admiÂnisÂtrează vila specială de la Băile Olănești, rămânând acum doar posibilitatea revizuirii hotărârii. Dacă această hotărâre ar produce efecte, cei de la RAPPS ar trebui să- și ia vila pe sus și să se mute, pentru că, în conformitate cu hotărârea, terenul nu le mai aparține. Asupra persoanei care a cumpărat drepturile litigioase planează misterul, însă oamenii din Olănești vorbesc despre un potent om de afaceri cu puternice implicații în zonă. Ceea ce se șitie cu siguranță este faptul că Ana Mazilu, Liliana Drăghici și Adrian Her șiu sunt moștenitori ai boierului Dumitru Bădescu. Cei trei sunt reprezentați de Marian Stănciulescu, fost procuror la Parchetul de la Pitești, fiul Anei Mazilu.
SCURT ISTORIC
Reclamanții s-au născut în anul 1965, 1936 și, respectiv, 1971 și locuiesc în Râmnicu Vâlcea.
În anii 1977 – 1978, un teren în suprafață de 68.086,68 m.p., situat în Băile Olănești și care îi aparținea lui Dumitru Bădescu, a fost ocupat de partidul comunist, care a construit pe el o vilă.
Invocând Legea fondului funciar nr. 18/1991, I.D., moștenitorul lui D.B., a cerut restituirea terenului respectiv. Cererile sale au fost respinse.
Reclamanții, moștenitorii lui I.D., decedat în anul 1997, au formulat noi cereri de restituire a terenului la Primăria Băile Olănești, în temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, însă și de această dată fără succes.
La data de 2 iulie 2001, invocând noua Lege nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea imobilului la Regia Autonomă ” Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” (Regia), care deținea terenul.
La data de 29 mai 2002, pentru că nu au primit răspuns în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au sesizat Tribunalul Vâlcea cu o acțiune în revendicare împotriva Regiei și Ministerului Finanțelor.
Printr-o hotărâre din data de 12 iunie 2003, tribunalul a admis parțial acțiunea reclamanților și a dispus ca pârâtele să le restituie terenul. Totu și, acesta a respins cererea reclamanților de a fi despăgubiți pentru lipsă de folosință rezultată din privarea de bunul lor. Pe baza probelor depuse la dosar, inclusiv a expertizei terenului, instanța a apreciat că reclamanții aveau un drept recunoscut prin Legea nr. 10/2001 de a cere restituirea și că statul și-a însu șit în mod abuziv terenul.
Prin Decizia din data de 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitești a admis apelul pârâtelor și a declarat acțiunea inadmisibilă pe motiv că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții ar fi trebuit să opteze pentru procedura prevăzută de această lege, și nu pentru acțiunea de drept comun în revendicare. Prin aceea și sentință, curtea a respins apelul reclamanților cu privire la cererea lor de despăgubire pentru lipsă de folosință.
Recursul formulat de reclamanți a fost respins prin decizia definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 25 noiembrie 2004.
În data de 1 aprilie, la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a judecat dosarul civil 346/46/2011. Instanța supremă a resÂpins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Regia Autonomă APPS – BuÂcuÂrești, Statul Român prin Ministerul FiÂnanÂțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea împotriva deciziilor civile nr. 61A din 23.05.2011 și nr. 75 A din 30 iunie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, Secția Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de MunÂcă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu minori și de familie, precum și de reclamanții Ana Mazilu, Liliana Drăghici, Adrian Hersiu împotriva acestei din urmă decizii.
ROMEO POPESCU