În urmă cu mai bine de două săptămâni Vocea Vâlcii a publicat un articol, bazat pe concluziile unui raport al Curţii de Conturi, despre “Construcţia rezervorului de apă potabilă şi tehnologică – Lacul Mioarele” din cadrul “Domeniului schiabil – Schi Resort Transalpina”, investiţie ce aparţine primăriei Voineasa, primarul Gheorghe Stanciu fiind bănuit că ar fi încălcat legea penală, când a semnat actul adiţional.
„Iniţial nu am luat în considerare articolul, dar telefoanele date zi de zi de prieteni, de foşti inspectori sau directori de şcoala, învăţători, m-au hotărât sa dau acest drept la replică pe care, vă rog, să-l publicaţi, ca expresie a democraţiei şi a unei corecte informări a opiniei publice, altfel mă vad obligat să dau ziarul în judecată, pentru mistificarea adevărului, manipularea opiniei publice şi să cer despăgubiri morale şi materiale”, precizează Gheorghe Stanciu.
Nu poate decât să ne bucure faptul că domnul primar a fost contactat de atât de mulţi oameni şi că a fost nevoit să explice public acuzaţiile pe care i le aduc cei de la Curtea de Conturi.
Faptul că nu l-am contactat pe domnul primar, nu înseamnă că am încălcat vreuna dintre regulile jurnalismului. Domnul primar şi alţi asemenea dumnealui ar trebui să ştie că atunci când o publicaţie prezintă documente oficiale emise de instituţii publice, acestea nu mai trebuie verificate, ci prezentate ca atare.
„Există un dicton latin: “Audiatur et altera pars” (să ascultăm şi partea cealaltă), acest dicton a stat la baza dreptului român şi este valabil astăzi în toate instanţele de judecată din România şi din întreaga lume. El operează atunci când cineva vrea să ştie adevărul.
În cazul de faţă, autorul articolului publicat “Primarul din Voineasa dat pe mâna parchetului de către “Curtea de conturi”, n-a vrut să ştie adevărul, altfel îmi dădea măcar un telefon”, îşi începe primarul din Voineasa dreptul la replică.
Acuzaţii ireale
„În concluzie, vă spun de la bun început că toate, absolut toate informaţiile făcute de autorul articolului sunt simple speculaţii care n-au legătură cu realitatea de fapt, după cum urmează:
1) În atribuţiile de audit şi control a “Curţii de conturi” nu stă scris că aceasta are dreptul sa-l dea pe primarul Stanciu Gheorghe sau pe oricare alt demnitar public, director general, sau subsecretar de stat, ministru, pe mâna parchetului.
2) a. Actul adiţional cu privire la “Construcţia rezervorului de apă potabilă şi tehnologică – Lacul Mioarele” din cadrul “Domeniului schiabil – Schi Resort Transalpina”, nr. 166/ 11.01.2013, semnat de mine, reprezenta singura alternativă viabilă, stabilită de specialişti, care în data de 3.05.2012, sub egida C.J. Vâlcea au optat pentru aprobarea construirii unui rezervor de apă de mare capacitate (l20.000 mc. de apă), la o cotă superioară amenajărilor turistice. Sursa de apă să fie asigurată prin captarea izvoarelor Miru şi Latoriţa, aflate la un nivel superior de înălţime faţă de prima variantă “Lacul Vidra” ceea ce presupunea că nu mai era nevoie de amplasarea de pontoane pe oglinda Lacului Vidra cu echipamente mari de pompare, mari consumatoare de energie electrică, iar apa din rezervor prin cădere liberă necesită o presiune de 3 ori mai mică de lucru (30 de bari) faţă de 90 de bari comparativ cu “Lacul Vidra”. La data semnării lucrarea era realizată în conformitate cu “Autorizaţia de construire nr. 36/2012, emisă de Consiliul Judeţean Vâlcea, a Certificatului de urbanism prin care s-au solicitat şi s-au obţinut avizele necesare. Decizia pentru varianta “Lacul Miarele” a fost luată într-o situaţie neprevăzută, când Hidroelectrica care dăduse acordul de principiu pentru “Lacul Vidra”, acord condiţionat, a fost anulat în urma studiilor făcute, studii care au arătat că variaţiile de nivel ale apei au scăzut până la 30 m/ lună, faţă de 15m/lună, cât se prevăzuse iniţial şi punea în imposibilitate funcţionarea tunurilor de zăpadă din lipsă de apă, exploatarea instalaţiei hidroelectrice fiind prioritară, ca sursa de energie,
b. Cât priveşte expresia “suplimentarea ilegală” de către Primăria Voineasa a investiţiei nu este reală”, se arată în dreptul la replică.
Act adiţional, perfect legal
„În realitate “Actul adiţional nr. 166/11.01.2013”, a fost legal cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 122, lit “i”, din legea specială OUG 34/2006 care stipulează:
“ Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri: atunci când este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile (în cazul de faţă Hidroelectrica, nu a mai dat avizul pentru varianta din Lacul Vidra), au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, şi numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
– atribuirea să fie făcută contractantului iniţial;
– lucrările sau serviciile suplimentare/adiţionale să nu poată fi, din punct de vedere tehnic şi economic, separate de contractul iniţial fără apariţia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau, deşi separabile de contractul iniţial, să fie strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;
– valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite şi a actelor adiţionale care vor fi încheiate pentru lucrări şi/sau servicii suplimentare ori adiţionale să nu depăşească 20% din valoarea contractului iniţial (în cazul de faţă valoarea contractului iniţial a fost de 161.830.000 lei, deci 9.5% din investiţia totală). Prin urmare toate condiţiile prevăzute de art 122 lit.(i) din OUG 34/2006 „privind contractele de achiziţie publică au fost îndeplinite la data încheierii actului adiţional nr. 166/2013, la contractul de lucrări de execuţie nr. 6038/17 dec. 2010 şi în conformitate cu prevederile clauzelor nr. 19.2; 19.4; 19.6 din contract”, precizează primarul localităţii Voineasa.
Aberaţii despre cheltuieli şi surse de finanţare
În opinia primarului Gheorghe Stanciu, cei care susţin că acesta a angajat cheltuieli fără să aibă sursă de finanţare aberează.
„Afirmaţia că primarul Stanciu a angajat cheltuieli fără sursa de finanţare este o aberaţie. Sursa de finanţare pentru întreg obiectivul s-a făcut prin HG 120/2010 şi în baza Legii 526/2003 „Superschi în Carpaţi”, Guvernul fiind cel care a aprobat „Lista cuprinzând programele şi proiectele de investiţii în turism şi a surselor de finanţare”, „a documentaţiei tehnice, a lucrărilor de execuţie precum şi aprobarea criteriilor de eligibilitate a acestor investiţii” şi nu Consiliul Local Voineasa.
Este de domeniul evidenţei că această investiţie nu putea fi în niciun caz realizată exclusiv din bugetul local al UAT Voineasa şi nici măcar al Consiliului Judeţean Vâlcea. Dovadă actele normative speciale care au asigurat finanţarea de la bugetul de stat. Faptul că din totalul investiţiei de 161.830.000 lei, a fost achitată suma de 128.512.000 lei de la bugetul de stat, în proporţie de 99%, iar de la bugetul local 1%, confirmă acest adevăr.
Domnule Redactor şef, eu nu eram primar când s-a ales varianta „Lacului Mioarele”, dar este cea mai bună soluţie, comparativ cu varianta iniţială „Lacul Vidra”, care s-a dovedit neviabilă, cu costuri mult mai mari de funcţionare, nesigură, comparativ cu a doua variantă, când apa vine prin cădere liberă de la cota 1996 şi asigură o bună funcţionare a pârtiei de schi, prin alimentarea cu apă a instalaţiilor de producere a zăpezii artificiale”, susţine primarul din Voineasa.
Vinovaţii sunt la Bucureşti
În final, primarul din Voineasa arată cu degetul către oficialii de la Bucureşti, dar şi către întreaga clasă politică, pe care îi consideră vinovaţi pentru situaţia existentă la pârtia de schi de la Obârşia Lotrului.
„Dacă investiţia este de interes naţional, dacă cineva se face vinovat, subminează acest interes naţional, acesta nu este primarul Stanciu Gheorghe, ci Ordonatorii principali de credite: toţi Miniştrii Turismului din 2012, sub Guvernarea Ponta până în prezent, care încălcând H.G 120/2010, Legea 526/2003 şi Legea Bugetului, lege care-i obligă la angajament anual şi multianual a investiţiei la acest obiectiv. Vinovată se mai face întreaga clasă politică, parlamentarii, în special care n-au urmărit la întocmirea bugetului realizarea acestui obiectiv de investiţii.
Mai fac precizarea că la vremea aceea Lacul Mioarele era realizat, în baza Autorizaţiei de construire nr. 36/ sept.2012, emisă de către Consiliul Judeţean Vâlcea, Pârtia de schi funcţiona, era plină de schiori, snowboarderi şi turişti. Din păcate Ordonatorii principali de credite, miniştrii de resort n-au plătit nici până astăzi această investiţie şi nu au acordat nici-un leu nici în 2012, nici în 2013, nici în 2014 şi nici nu sunt prevăzuţi bani în buget pe anul 2015.
Aceasta este realitatea pe care trebuie să o ştie opinia publică, dar mai întâi dumneavoastră formatorii de opinie publică”, se arată în încheierea dreptului la replică.