Specialist în medicină legală ” „eu consider că sunt mai uman acum După atâția ani de practică , pentru că apreciez la justa ei valoare viața. Ce este viața pentru un om? înseamnă totul !” spune Florian Ghiță
Zilele trecute, șeful secției de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Vâlcea, medicul legist Florian Ghiță ne-a dezvăluit într-un interviu, acordat în exclusivitate, motivele care l-au determinat să aleagă specializarea de medic legist. Florian Ghiță susține că de 22 de ani de când practică medicina, încearcă în permanență să descâlcească misterele vieții și ale morții, cercetând instincte umane fundamentale și descoperind foarte multe despre condiția umană.
Rep.: Domnule doctor Florian Ghiță, ce v-a determinat să dați la medicină?
Florian Ghiță: Întrebarea este extrem de interesantă, chiar dacă ea vine După mulți ani de practică . Întotdeauna există un mobil pentru care faci ceva. La medicină am dat pentru că mi-a plăcut foarte mult această meserie umanitară, din toate punctele de vedere. A existat, într-adevăr, și o conformație familială, ca să-i spun așa, în sensul că mi s-a inoculat puțin „microbul” de la mama mea care a lucrat în sistemul sanitar. toată viața ei a fost asistentă de pediatrie și în mod frecvent mă lua cu ea sau mă duceam eu voluntar la cabinetul unde își desfășura activitatea. Practic am crescut printre halatele albe. Dar, în ultimă instanță au rămas pasiunile mele și cert e că până la urmă, deși am absolvit liceul la o secțiune de real, am dat examenul de admitere la Facultatea de Medicină. Mai mult decât atât, având și un spirit de disciplină înnăscut, am dat admiterea la Facultatea de Medicină Militară. Am vrut să ies medic militar. Mi-au plăcut, concomitent cu Facultatea de Medicină, aventurile, romanele polițiste și de altfel, mi-a plăcut și viața de militar. Am făcut doi ani la Institutul Medico Militar, cum îi zicea pe vremea aceea. Activitatea de învățământ de acolo era comună cu cea de medicină civilă, numai că , în restul timpului, viața noastră se desfășura în cadrul institutului. Datorită genului de viață restrictiv din cadrul institutului, aveam niște șefi militari care erau foarte drastici și ne instruiau de parcă am fi fost într-o academie militară, a intervenit un conflict existențial între activitatea ca viitor doctor pe care o făceam la facultate și cea din institut. Din cauza asta nu m-am acomodat la viața de militar. Am renunțat la Institutul de Medicină Militară, am întrerupt facultatea pentru un an de zile și am mers să-mi fac stagiul militar obișnuit. După aceea, m-am întors în cadrul facultății ca civil și am terminat-o, în anul 1975.
Rep.: De ce ați ales ca specialitate tocmai medicina legală?
F.G.:Și aici este mult de spus, în sensul că în 1975 am terminat Facultatea de Medicină Generală, am primit repartiție, cum era pe vremea aceea, și am funcționat ca medic la Sutești, lângă Drăgășani, deci foarte aproape de casă, având în vedere că părinții mei sunt din Drăgășani. Am stat acolo vreo trei ani După care am dat un concurs în Drăgășani și am fost medic vreo cinci ani acolo medic în cadrul dispensarului medical de întreprindere, la fosta fabrică de încă lțăminte Finca. În 1981 m-am hotărât să plec la specializare să devin medic specialist. De ce am devenit medic legist? Pentru că am fost cam romantic la viața mea, citeam că rți polițiste, îmi plăceau aventurile și m-am simțit atras de aspectul detectivistic al meseriei. După ce am dat examenul de specialitate, având o medie foarte mare, am avut posibilitatea de a-mi alege un post în București. Prima dată am ales un post de radiolog la Spitalul Colța București. După aceea, ca să se demonstreze încă o dată proverbul românesc „Nu este ceea ce se pregătește, ci ceea ce se nimerește”, chiar înainte de a mă duce ca medic radiolog, s-a ivit un post de medic legist la Vâlcea, de unde eram eu. Fostul medic legist de atunci, doctorul Botea m-a rugat să vin aici. Bineînțeles că am vrut pentru că eram în județul meu și nu pot să neg că îmi iubesc județul și locurile unde m-am născut. Astfel, din viitor medic specialist radiolog la Spitalul Colța, am devenit medic specialist legist la Spitalul Județean Vâlcea. Așa s-a scris istoria Au trecut foarte mulți ani de atunci, cam 22 de ani, o viață de om. Între timp mi-am dat gradele profesionale, din specialist am devenit medic primar, am dat concurs pentru șefia de secție. Deci, practic am trecut prin toate „furcile caudine” ale convertirii profesionale.
Rep: Ați mai lua-o de la capăt cu medicina?
F.G.: Ar trebui să stau mult să cântăresc răspunsul la această întrebare, pentru că nu-mi place cum se desfășoară acum și învățământul medical și activitatea medicală. Înainte nu avem satisfacții materiale grozave, însă meseria asta era foarte bine apreciată, din punct de vedere moral, de că tre toată lumea. Era o mândrie să spui că ești medic, nu ca acum.
Rep: Considerați că medicii nu mai sunt priviți la fel?
F.G.: Da. Nu medicii în mod special, ci tot sistemul de sănătate este puțin în derivă. Oamenii nu mai au același respect pentru acest sistem și implicit pentru medici. Dar, și în prezent poți să îți recapeți respectul și această onoare pe care eu am simțit-o mult mai bine conturată înainte de „™89, dacă ești foarte bine pregătit din punct de vedere profesional.
Rep.: Cum a fost când ați făcut prima autopsie?
F.G.:Primele contacte cu autopsiile le-am avut în timp ce eram student la facultate. însă , atunci nu am avut un contact adevărat pentru că chiuleam cât puteam, numai de la autopsii pentru că la cursuri mă duceam. Cursurile erau foarte interesante pentru că treceam în revistă crime celebre, violuri celebre, omoruri celebre și tot feluri de astfel de lucruri interesante de parcă citeam un roman polițist. E, când te duci la autopsie se schimbă radical lucrurile pentru că dai de muște, de viermi, de cadavre în putrefacție, de mirosuri și de activitatea propriu-zisă care este un pic cam șocantă, dură. Al doilea contact, mult mai aprofundat și de data aceasta fără chiuluri, a fost când am plecat la specializare în 1981. Atunci a trebuit să pun mâna pe treabă și să fac cu mâna mea multe autopsii. Primele șase luni au fost grele, chiar cumplite. Am avut probleme de acomodare, îmi era rău fizic, aveam grețuri. Și psihic mi-a fost foarte greu, am avut hipertensiune, tușee de ritm cardiac. Acum mă felicit că nu m-am folosit de „ajutătoare”, care să mă „anestezieze” cât de cât din punct de vedere psihic, așa cum făceau unii colegi. Adică , mă refer la faptul că își luau câte o sticlă de votcă și așa se „anesteziau”. Am luat și eu niște medicamente ușoare, extraveral, ceva de genul acesta. Oricum, încet, încet am depășit momentele grele. Cert e că După șase luni nu am mai avut nici o problemă. Acolo, la vechiul IML construit de Mina Minovici unde am făcut specializarea, erau câte 30-40 de autopsii odată. Așa că , am văzut tot felul de morți și de cazuri. Am intrat în meserie. Step by step. Făcând o autopsie azi, un mâine și tot așa.
Rep.: Se spune că medici legiști, prin natura meseriei, devin, în timp, insensibili. Pe dumneavoastră meseria aceasta v-a dezumanizat?
F.G.: Nu este adevărat ce se spune. Dezumanizarea poate fi prezentă și la alte categorii profesionale, dar nu este o chestiune care să fie legată de practicarea acestei meserii. Dimpotrivă. Cunoști în profunzime aspectele legate de viață și de moarte. Eu consider că sunt mai umanitar acum După atâția ani de practică , pentru că apreciez la justa ei valoare viața. Ce înseamnă viața pentru un om? înseamnă totul Nu poți să te dezumanizezi. Al doilea aspect este că După ani de zile și această specialitate devine o meserie la fel ca oricare alta, pe care o practici zi de zi. Noi, medicii legiști, avem o muncă uneori ingrată, dar de o utilitate foarte mare în expertiza socială și juridică . Expertiza medico legală este hotărâtoare în cele mai multe cazuri.
Rep: Care este cel mai interesant caz pe care l-ați avut în cei 22 de ani de când sunteți medic legist la Spitalul Județean Vâlcea?
F.G.: Am avut foarte multe cazuri interesante. însă , cele mai interesante sunt cele care pun probleme din punct de vedere medico-legal unde pentru a găsi calea spre adevăr trebuie să îți pui la bătaie toate cunoștințele tale profesionale. Unul dintre cele mai interesante cazuri l-am avut acum câțiva ani undeva în nordul județului. O tânără fată a fost omorâtă prin sugrumare, După care a fost violată. După aceea, criminalul a dus-o într-o că piță de fân și i-a dat foc, lucru care te împiedică pe tine ca medic legist să vezi leziunile de omor și viol. Se întâmplă destul de frecvent ca asasinii să dea foc victimelor lor pentru a-și ascunde urmele. Prin cercetări amănunțite am reușit să demonstrez cum a fost tânăra omorâtă, am găsit urme de spermă în vaginul ei și astfel, am identificat autorul. Un alt caz interesant a fost acela al unui bărbat din Lăpușata. Acesta a fost găsit mort lângă o rulotă. La prima vedere puteai spune că lovitura de la cap putea fi cauzată și de o că zătură. însă , După cercetări amănunțite am observat pe cutia craniului o lovitură sub formă de pătrat cu striații. Am fost la fața locului și am cercetat fiecare obiect în parte din jur pentru a vedea dacă ceva se aseamănă la formă cu lovitura bărbatului. Nu am găsit nimic. Le-am spus polițiștilor că bărbatul a fost lovit cu un obiect care nu se folosește la munca de zi cu zi. După mai multe investigații mi-am dat seama că bărbatul a fost lovit cu un ciocan forestier de marcat arbori. Polițiștii au extins că utările și s-au dus la fix. Criminalul s-a dovedit a fi un vecin de-al său care lucra la Ocolul Silvic. Acolo au găsit și ciocanul plin de sânge. De altfel, am avut mai multe cazuri. De exemplu, accidente de circulație cu victima lovită de mai multe mașini. Pentru a vedea care este vinovat trebuie să mergi la fața locului și să vezi toate mașinile implicate, să cauți urmele de sânge. Practic, ca medic legist intri într-o zonă de activitate specifică criminaliștilor.
Lasă un comentariu