Exact așa a făcut marea, imensa și extraordinara dosariadă, a făcut fâs! Și miroase al dracului de tare și de urât. Opozanții comunismului și ai fostei Securități ceaușiste au sperat că în cele din urmă se va face dreptate. Chiar dacă au trecut șaisprezece ani de când s-a auzit prima dată jos comunismul și s-a scandat punctul 8 de la Timișoara, nu este prea târziu pentru epurarea statului român și pentru reparația morală datorată tuturor celor ce au luptat împotriva fostului regim, însă curățenia nu s-a făcut prin înlăturarea reminiscențelor comuniste, ci prin imacularea lor. CNSAS, în loc să îi deconspire și să-i supună oprobriului public, transformându-se în cea mai de succes mașină de spălat i-a scos basma curată rând pe rând. Mi-am dat seama că se va ajunge aici imediat După apariția dosarului Eva al celebrei informatoare Mona Muscă ale că rei note informative au fost prezentate de că tre Mircea Dinescu ca fiind nevinovate. Ba mai mult, informă rile deputatului liberal s-au transformat în caracterizări pozitive. Nefiind ușor de impresionat, m-am gândit imediat la un lucru la care nu s-a mai gândit nimeni. Mona Muscă dădea Securității acele note caracterizare pentru ca subiecții să fie apți în eventualitatea unei racolări. Ipoteza mi-a fost confirmată duminica trecută de că tre Cozmin Gușă și Lavinia Șandru, rămași singuri în războiul dosariadei de pe a că rui scenă lipsește dosarul lui Băsescu. În mod uimitor, Rodica Stănoiu închide printr-o amenințare cu trimiterea în judecată cea mai spartă gură a dizidenței, cea a lui Dinescu.
Nu am nici o umbră de îndoială că CNSAS nu este o instituție independentă și imparțială. Este subjugată politicului și din acest motiv scoate dizidenți pe bandă rulantă și bate pasul pe loc. Evident, la dosare s-a umblat și se umblă. Lipsesc foarte multe documente ale că ror urme nu au putut fi șterse în totalitate de că tre interesați. Rezultatele activității membrilor CNSAS îmi arată clar ca lumina zilei că în spatele cortinei au loc negocieri între aproape toate partidele politice. Cum aș putea interpreta altfel faptul că , imediat După stoparea atacurilor îndreptate împotriva președintelui Traian Băsescu, Vadim Tudor ne este prezentat ca dizident? Gyorgy Fruda, Sogor Csaba și Marko Bella au ieșit din sediul instituției ce se ocupă cu studierea arhivelor fostei Securități cu ștampila urmăriți cu toate că unul dintre aceștia a recunoscut că a dat note informative, dar nu despre cetățeni români, ci despre câțiva poeți maghiari. Să vedeți cum judec eu, cu mintea mea stricată. Securitatea lucra pentru PCR, PCR-ul era partidul politic al lui Ceaușescu, iar notele informative mergeau la Securitate. De aici deduc eu că orice informare venea să ajute la consolidarea politicului comunist și deci, informă rile se pot traduce prin poliție politică . Ce contează că ai dat cu subsemnatul datorită sarcinilor de la locul de muncă , așa cum a făcut deputatul liberal Emilian Frâncu? Păi ce, informă rile de genul celor făcute de domnia sa erau pasteluri sau eseuri? Nu tot despre activitățile unor oameni se scria în ele? Sau poate erau un soi de autocritică … Păcat că nu are curajul să își publice dosarul pentru a ne da și noi seama de ce a urlat ca un apucat atunci când a fost acuzat de presa vâlceană de colaboraționism. Dacă proceda astfel, ne închidea gura la toți.
Lovitura de grație în cazul deconspirărilor a venit tocmai din gura unui om pe care nu pot nici măcar o secundă să-l suspectez de a fi pactizat cu amicii Securității comuniste. M-am întrebat încontinuu de ce durează atât de mult verificarea și iată că Ticu Dumitrescu, artizanul războiului de deconspirare, spune public că acest proces poate să dureze și zece ani. În minte îmi apare încă o decadă de pseudo – democrație controlată de foștii securiști prin marionetele de la capătul sforilor. Pentru o țară jefuită de comuniștii de mâna a treia este mult, prea mult.
Bogdan Popescu