La unii nu e criză
RISIPĂ.Râmnicul este singurul oraș din țară care nu are o viațăculturalăîn adevăratul sens al cuvântului, deși are două teatre și o filarmonică . Construcția Teatrului Anton Pann a înghițit aproape 200 miliarde lei vechi, iar cheltuielile de întreținere pentru anul în curs se ridică la 14 miliarde lei vechi. O sumăimpresionatăîn actuala conjuncturăeconomică , dacă ținem cont de faptul că doar întreținerea lui în stare de funcționare presupune un efort bugetar de peste 2 miliarde lei vechi.
Cu patru ani în urmă, intelectualii orașului l-au forțat pe fostul președinte al CJ, conservatorul Dumitru Bușe, săconstruiască un nou sediu Teatrului Anton Pann, instituție care-și desfășura activitatea în cadrul Casei Sindicatelor. Fostul șef al județului a acceptat cu greu, dar a cedat din cauza presiunilor făcute printr-o campanie agresivăîn presă în care a fost bălăcă rit ca la ușa cortului. Refuzul lui Bușe avea la bazăcheltuielile imense generate de funcționarea noii construcții, dar protestatarii nu au luat în calcul și acest aspect. Dumitru Bușe a murit, iar la șefia CJ a venit social-democratul Ion Cîlea, care resimte din plin efectele ifoselor așa – zișilor intelectuali ai orașului care nu au că lcat la niciuna din reprezentațiile teatrului, cu excepția evenimentelor mai importante, unde sperăsăfie filmați și fotografiați de presă . Prea mulți bani
Conform ștatului de funcții aprobat, teatrul are 56 de posturi, dintre acestea 51 sunt de execuție și cinci, de conducere: director, contabil șef, șef Serviciu tehnic și Producție spectacole, șef Serviciu financiar – contabilitate, Resurse umane, Achiziții, Juridic, șef Formație muncitori. Cele 56 de posturi sunt structurate astfel: 26 de posturi – personal artistic; 17 – personal tehnic și de producție; 10 – personal economic și administrativ; 2 – personal agenție teatrală; un post – personal Compartiment imagine, Proiecte culturale și Cooperare internațională. Posturile vacante, trei posturi de muncitori; trei, pentru actor; un post, actor păpușar; un impresar artistic; un specialist, în nu se știe ce anume; un referent și un consilier juridic, au fost tăiate deja de conducerea CJ pentru a se încadra în numărul reducerilor de personal impus de Guvern.
Conducerea teatrului a declarat că noul sediu are nevoie de un personal pe măsurăși a cerut suplimentarea posturilor. ,,Mutarea în noul sediu presupune cunoașterea și explorarea noilor condiții tehnice de lucru, existența unui personal calificat și cu abilitatea de a folosi noile echipamente, precum și a unui personal pentru întreținerea spațiului generos al instituției”, se specifica în raport. Roman spunea că pentru prevenirea unor disfuncționalități este necesară ocuparea posturilor vacante și înființarea unor posturi noi. O cerere care nu ține cont de situația economică din prezent. Președintele Consiliului Județean, Ion Cîlea, ar angaja, dar ordonanța Guvernului Boc nu-i permite acest lucru oricât de mult și-ar dori. Pentru întreținerea teatrului, CJ are nevoie de o sumăimensăde bani, bugetul pe trimestrul III, prognozat în luna noiembrie a anului trecut, se situa undeva la 344.200 lei, din care 323.700 lei subvenții de la CJ și doar 19.700 lei, din venituri proprii: bilete spectacol, sponsorizări, alte surse. Cheltuielile prevăzute pentru anul în curs se situeazăundeva la peste 14 miliarde lei vechi, din această sumă, 9 miliarde lei reprezintădoar cheltuielile de personal, peste două miliarde lei vechi sunt alocate pentru întreținerea și funcționarea lui. Teatrul are alocate, doar pentru materiale pentru curățenie, 60 milioane lei, măcar așa directorul Andrei Roman are garanția că va scă pa de gândaci. Încadrarea în bugetul alocat implică un efort imens din partea personalului teatrului, obligat săraționalizeze până și aerul condiționat. Cu toate că noul edificiu se ridică la standarde europene, angajații nu pot beneficia de ele de teama costurilor: aerul condiționt funcționeazădoar în timpul reprezentațiilor, apa este raționalizată, iar că ldura funcționeazădoar acolo unde este cazul, în birourile personalului TESA. Totul se reduce de fapt la imagine și la o mentalitate de secol IX: murim de foame, dar avem „merțan” în fața casei și trăim din ajutorul social dat de primărie.
Actorii Teatrului Anton Pann își desfășoarăactivitatea într-o construcție de sticlănou, nouță, dar vor fi obligați săstrângăcureaua la cheltuielile ce implică confortul termic.