Mierea de mană este unul dintre cele mai rare sortimente apicole pe care le pot obţine crescătorii de albine. Acest sortiment de miere este singurul la care nu se foloseşte nectarul florilor, ci substanţa lipicioasă secretată de conifere. Astfel, mierea de mană conţine brad, pin, stejar şi având în vedere faptul că se obţine numai în zonele montane, este una dintre cele mai curate. Aşa cum era de aşteptat, obţinerea ei implică nişte costuri crescute, comparativ cu restul sortimentelor.
Cu o experienţă de aproape 30 ani în apicultură, Ovidiu Tilioi, din Băbeni, judeţul Vâlcea, pleacă în fiecare an în pastorală, pentru a obţine numeroase sortimente de miere printre care se numără şi cea de mană sau izmă.
„Încă de mic copil am avut o pasiune pentru ce înseamnă creşterea albinelor. Am început cu circa 10 familii de albine, primite de la tatăl meu. Încetul cu încetul am ajuns la 20-30 de familii de albine, apoi am constatat că nu pot merge în paralel şi cu apicultura şi cu serviciul. Astfel, deşi lucram în domeniul petrolului, m-am hotărât să mă ocup exclusiv de creşterea albinelor, investind economiile noastre”, a declarat, pentru StiriAgricole.ro, Ovidiu Tilioi.
Aşa cum spuneam, unul dintre cele mai valoroase sortimente de miere pe care le realizează apicultorul vâlcean este mierea de mană, de culoare închisă, apreciată pentru conţinutul ei ridicat de minerale, mai exact de aproape şase ori mai mare în comparaţie cu mierea de salcâm.
„Mierea de mană se obţine rar. Este singura miere care nu e de origine florală, din nectar. E produsă în două situaţii. Pe de-o parte, avem răşinile care sunt preluate de albine, iar a doua situaţie este atunci când apar afidele, mici insecte verzi, care apar pe crengi, în jurul acestora fiind secretată o sevă, care este la fel preluată de albine. Se obţine rar deoarece trebuie îndeplinite mai multe condiţii meteo ca să avem acea răşină sau sevă. Dacă plouă, ea se spală, dacă e prea cald se întăreşte etc. Mierea de mană se realizează cam o dată la 4 ani”, a declarat apicultorul.
Cât de sănătoasă este mierea de (de pădure)
• Acest sortiment de miere este foarte apreciat datorită conţinutului ridicat de minerale care, spre exemplu, este de şase ori mai mare decât cel al mierii de salcâm.
• Mierea de mană mai conţine substanţe antioxidante precum fenoli, flavonoizi sau alţi pigmenţi.
• La acest tip de miere conţinutul de enzime şi substanţe antibiotice este mult mai mare decât la mierea provenită din nectarul florilor.
• Referitor la acţiunea bacteriană a mierii de mană, s-a demonstrat că aceasta depinde foarte mult de zona din care albinele au adunat produsul.
• Prin încălzire, mierea din nectarul florilor îşi pierde acţiunea antibacteriană, însă mierea de mană îşi păstrează puterea antibacteriană chiar dacă a fost încălzită la o temperatură de 100° C.
• Mierea de mană are o valoare deosebită pentru consumul uman şi prin conţinutul de acizi organici, bioflavonoide, vitamina C şi vitamine din grupul B.
• Totuşi mierea de mană, datorită conţinutului ridicat de minerale, este frecvent recomandată în tratamentul spasmofiliei la adolescenţi, rahitismului la copii şi adolescenţi, în osteoporoză şi afecţiuni articulare la adulţi şi vârstnici.
• Mierea de mană este utilă şi persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.
Cum recunoaştem mierea de mană?
• Culoarea acestui tip de miere este brună, cu nuanţă verzuie, roşiatică sau pronunţat negricioasă, depinzând foarte mult de planta din care provine.
• Gustul mierii de mană este mult diferit de celelalte sortimente de miere de flori, iar datorită conţinutului crescut de substanţe minerale care acoperă în parte gustul dulce dat de zaharuri, gustul mierii de mană este specific, uşor caramelizat, arată carafacumiere.ro.