Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

EUGEN NEAȚĂ, propunerea PSD VÂLCEA pentru Ministerul de Interne

În plin scandal legat de cazul tinerelor de la Caracal, după ce șeful Poliției Române, ministrul de interne și alții și -au înaintat demisiile, guvernul PSD trebuie să găsească soluții rapide pentru conducerea ministerului de Interne. Deocamdată, interimatul este asigurat de vicepremierul Mihai Fifor.
Fostul șef al IJP Vâlcea, deputatul PSD, Eugen Neață, se află pe lista scurtă a celor care ar putea prelua conducerea unui minister atât de important. Președintele PSD, Constantin Rădulescu, ne-a declarat că într-adevăr a făcut aaceastă propunere premierului Viorica Dăncilă pentru că Eugen Neață este unul dintre oamenii bine pregătiți, care ar putea face față provocărilor de la MAI.
”Am înaintat această propunere. Este posibil să se discute la sfârșitul lunii în ședința CEX național. Cred că Eugen Neață are pregătirea necesară, iar noi, în PSD Vâlcea avem oameni bine pregătiți profesional, care pot oricând să-și asume conducerea oricărui minister”, spune Constantin Rădulescu.

EUGEN NEAȚĂ: Incompetența și nepăsarea ucid!

De-a lungul timpului am vorbit și am ridicat problema excesului de putere, nepăsării și abuzului pe care adesea instituțiile statului le exercită asupra oamenilor și despre faptul că acestea s-au îndepărtat de cetățeni, de problemele reale cu care ei se confruntă.
O situație care se suprapune perfect pe descrierea făcută mai sus este întâmplarea tragică aflată în dezbatere publică, petrecută la Caracal.
Aici întregul lanț responsabil cu găsirea și salvarea fetiței dispărute a lucrat cu indiferență și incompetență!
Legea și procedurile de urmat în asemenea situații îi obligă să trateze, imediat, dispariția unui copil pornind de la premisa cea mai gravă.
INDIFERENȚA și INCOMPETENȚA tuturor instituțiilor angrenate în acest caz, alături de o îndepărtare tot mai accentuată a instituțiilor statului de problemele reale ale oamenilor și formalismul generalizat, au condus la această situație inimaginabilă într-un stat de drept modern, cum pretindem a fi noi.
Nu voi analiza întregul mod de acțiune, sau mai bine zis inacțiune, al instituțiilor angrenate în căutarea fetiței (STS, Poliție, Parchet), dar voi preciza câteva aspecte care au fost total ignorate de toți cei implicați în acest caz, aspecte care, dacă erau urmate așa cum prevede legea și manualul de bune practici privind modul de acțiune al poliției în cazul copiilor dispăruți, ar fi condus la salvarea fetiței.
În primul rând, pentru că am vorbit de manualul de bune practici, vreau să precizez că există un asemenea manual. Acesta îi obligă pe polițiști ca imediat ce au primit plângerea să constituie “Centrul de Monitorizare”, care are în componență șefi din cadrul tuturor structurilor de poliție cu atribuții la nivelul județului.
Totodată, acest centru era obligat să constituie un “Punct de Comandă” chiar în localitatea dispariției, care sub coordonarea “Centrului de Monitorizare” trebuia să desfășoare de îndată, în paralel, o serie de activități de căutare și investigare. Dacă activitățile acestea ar fi fost desfășurate așa cum manualul de bune practici o spune, afirm, fără a greși, că fetița, în maxim 3-4 ore de la sesizare, ar fi fost găsită și salvată.
Este prima activitate ratată de acești incompetenți și indolenți funcționari ai statului.
A doua activitate ce conducea cu siguranță la găsirea, în cel mult două ore a fetiței, ratată de toate structurile implicate în căutare, este aceea în care, după ce s-a primit primul apel telefonic la SNAU – 112, din nou, din incompetență și nepăsare, acestea nu au desfășurat activitățile pe care legea le obligă să le aplice, și anume:
-Nu au alarmat întregul efectiv cărora, nu le-au expus detaliile oferite la telefon chiar de victimă și nu au treacut la identificarea locului unde se afla, în funcție de descrierea, mai mult decât suficientă, a locului unde este sechestrată, făcută. Este evident că, în Caracal nu există multe locații în care să regăsim “un brad mare”, “multe fiare ruginite” și “mulți câini”.
Sunt convins că cel puțin unul dintre polițiștii din această localitate putea să identifice, cu ochii închiși, această locație.
Mai mult, chiar Poliția Română prin DOS (Direcția Operațiuni Speciale) putea să facă localizarea locului de unde a fost efectuat apelul la 112, în maxim 2-3 ore de la apel.
Justificarea că trebuia luat număr de dosar penal și că acest lucru s-a făcut după atât de mult timp, fiind o procedură greoaie, ESTE O MINCIUNĂ pe care o propagă public pentru a se acoperi atât Poliția Română, cât și Parchetul.
Știți cu toții că atunci când se dorește, când au un interes instituțiile pentru a pedepsi un politician, ori un om de afaceri, numărul de dosar penal se ia în cel mult 10 minute.
Afirm cu responsabilitate, că luarea unui “număr de dosar penal” este doar o formalitate.
În 10 minute de la primirea apelului telefonic se putea lua acest număr, iar DOS putea trece la identificarea exactă a locului de unde s-a făcut apelul.
Acesta este un alt moment ratat de incompetenții din cadrul instituțiilor cu responsabilitate.
Motivația că nu puteau să intre în această locație fără a avea un mandat de perchiziție este încă o scuză pe care ne-o servesc instituțiile statului. Puteau și erau obligați să pătrundă de îndată în aceea locație, ba mai mult, un adevărat apărător al ordinii și al legii, în situația dată, când viața fetiței era în pericol, trebuia să pătrundă cu orice risc pentru a o salva. Eu mi-aș
fi asumat orice risc!
Acesta este un alt moment când toate instituțiile angrenate și-au dat dovada incompetenței, nepăsării și lipsei de empatie cu oamenii.
Nu voi face referiri particulare în ceea ce privește STS și Parchet, însă cu toții am observat indiferența pe care o manifestă atunci când un om este pus în pericol dar și înfumurarea pe care o arată atunci când vor să distrugă un om.
Din cele spus înainte, dar și acum, este evident că trebuie făcută o REORGANIZARE a întregului sistem judiciar, a Ministerului de Afaceri Interne, dar și a STS-ului, care de altfel nu are ce căuta ca instituție de sine stătătoare, în afara Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării, beneficiari în proporție covârșitoare a serviciilor oferite de această instituție.
Închei prin a îmi exprima regretul profund pentru cele întâmplate, dar și prin a îmi cere scuze că încă, în Parlamentul României nu am reușit să creăm o legislație care să oblige și să determine instituțiile statului să lucreze în folosul cetățeanului, să empatizeze și să rezolve cu responsabilitate problemele sale.
Dumnezeu să o aibă în pază pe Alexandra!