Moto: Oligarhiile comuniste din Europa de est nu aduc prosperitate şi în final ajung să destabilizeze statele pe care le parazitează
Kievul fierbe. De fapt, toată Ucraina fierbe. Au murit oameni. Armistiţiile au fost încălcate. Dar au învins! 22 februarie 2014 va rămâne o zi istorică în Estul Europei. Ucraina a învins. Viktor Yanukovitch a fugit de la Kiev în estul ţării, la o zi după semnarea unui acord pentru soluţionarea crizei din Ucraina. Lecţiile istoriei sunt ades uitate şi rar înţelese.
Precedentul a fost în România. Criza politică din Ucraina a fost declanşată de anunţul preşedintelui Viktor Ianukovici, la sfârşitul lui noiembrie 2013, înainte de summitul de la Vilnius, potrivit căruia ţara nu va semna Acordul de Asociere cu UE, ce ar fi pus naţiunea de 45 de milioane de cetăţeni pe un traseu european. Ianukovici s-a arăt în favoarea unei relaţii mai strânse cu Rusia. Ceea ce nu ştiu românii este că ucrainienii nu i-au iubit niciodată pe ruşii dominatori. Niciodată. Cum să ierte ucrainienii Holodomor-ul, care a făcut între 2,4-7,5 milioane de victime nevinovate (nici azi nu se ştie, cu exactitate, câte), în 1932-1933? După război, partizanii ucrainieni s-au luptat cu bolşevicii aproape doi ani şi numai o amnistie generală, de necrezut sub Stalin, a stins rezistenţa armată. Forţele opuse dominaţiei ruseşti au erupt în această iarnă. Acum s-a văzut cel mai bine că Rusia nu mai poate înhăma Ucraina la carul ei, cu sau fără miliarde, şi cu sau fără preţuri preferenţiale la achiziţia de gaz. Victoria Euro-maidanezilor din Ucraina, în mod evident susţinuţi şi sponsorizaţi de SUA şi UE, probabil că dă fiori reci lui Ponta şi penalilor săi.
Acest joc făcut în coasta Rusiei nu lasă loc de interpretări şi arată că există mecanisme de a pune presiune pe o guvernare când aceasta derapează într-o direcţie nedorită. Nu cred că Ponta şi Voiculescu mai au curajul să treacă vreo lege a superimunităţii sau a amnistiei pentru că pe fondul scandalului iscat se pot trezi cu manifestaţii permanente care le vor scădea şansele de a lua preşedinţia sau chiar să-i oblige să demisioneze. Deşi Ponta făcea cu ochiul Rusiei şi Chinei cu speranţa că poate primeşte ceva bani de îndestulat baronii şi bugetarii captivi, astfel încât adoptarea legilor care atentează la statul de drept să treacă fără valuri din partea populaţiei mulţumite, Putin nici măcar nu l-a băgat în seamă la Soci, iar banii tot de la FMI, UE, şi băncile capitaliste vin. Cu un Crin Antonescu transformat în apărătorul statului de drept (după depresurizarea sa din ghearele lui Fenechiu, Ruşanu, Chiţoiu), vin vremuri grele pentru Dragnea, Mazăre et Co.
Ponta a fost prins cu nădragii-n vine, prin declaraţiile de dragoste, anti-naţionale, făcute la ambasada Rusiei, în iunie 2012, deconspirate în iulie, de nu se ştie cine, presei. USL, în frunte cu Ponta, Sârbu, Hrebenciuc, Dragnea şi Voiculescu, au inteligenţa necesară să înveţe din lecţia ucraineană? Un popor cu istorie dominată de Moscova luptă cu disperare să se depărteze de statul semi-asiatic rus şi să se apropie de lumea civilizată UE. În acelaşi timp, jefuitorii României, protejaţi de „cel mai corupt parlament din lume”, în frunte cu plagiatorul Ponta, după eşecul loviturii de stat de suspendare anti-constituţională a preşedintelui apărător al statului de drept, caută să distrugă statul de drept şi independenţa justiţiei, emit legi care legiferează furtul şi infracţiunea, concep imunităţi ale infractorilor din gaşca proprie, punându-i deasupra legii („marţea neagră”), concep o Constituţie anti-democratică, respinsă aproape în bloc de CCR, etc. Când lumea civilizată l-a izolat pe plagiatorul Ponta, închizându-i uşile, acesta forţează România să se îndrepte spre Asia (Rusia şi mai departe China), îndepărtându-ne de locul nostru firesc, lumea civilizată euro-atlantică.