În prima zi de marţi din istoria ţării cu 24 de ceasuri rele, m-am aflat în Strasbourg, la Consiliul Europei, invitat de euro-parlamentarul râmnicean Marijean Marinescu, pentru a cunoaşte activitatea acestui organism european şi a vedea, pe viu, votul la proiectul legii educaţiei homosexuale în şcoli, promovat de raportoarea socialistă Edit Estrella, Portugalia. Cu numai 7 voturi această lege, care ar fi legiferat de sus în jos revoluţia culturală, în total dispreţ faţă de convingerile şi de voinţa cetăţenilor ţărilor membre, a căzut răsunător.
Departe de ţară şi fără mijloace de informare, nu am putut afla despre cele ce se întâmplau acasă, unde uslamiştii parlamentari îşi făceau de cap cu legile ţării, decât seara, prin vocea euro-parlamentarei Monica Macovei. Aceasta ne-a povestit că încă de la prima oră a zilei negre era clar că se coace ceva. Toate canalele (tv, ştiri, site-uri, jurnalişti, bloggeri) strigau ca din gură de şarpe că Parlamentul va face un mare prăpăd cu nişte legi. Treaba a fost pusă la cale chiar în ziua în care Ponta pleca la Johannesburg, tocmai ca să-l scoată basma curată. Pe urmă, ni s-a spus, a început penibilul show parlamentar care, oarecum intimidat de reacţiile din media şi on-line, a dat rateuri majore: nu s-a votat „graţierea”, a picat „legea minelor”, dar s-a reuşit introducerea unor modificări ciudate care îi avantajează doar pe parlamentari, în Codul Penal. Ce se întâmplă la Bucureşti? – a fost întrebarea care ni s-a adresat, la care, din motivele de mai sus, nu am putut răspunde. Toţi interlocutorii noştri erau consternaţi. Ajunşi acasă, am aflat că întreaga societate românească s-a coalizat pentru blocarea enormităţii votate cu largă majoritate de Parlamentul României.
Eşuarea acestei grave încercări de amputare a democraţiei prin legalizarea hoţiei de nivel înalt a demonstrat clar că în ţară, totuşi, există democraţie. Până şi Curtea Supremă s-a simţit datoare să atace imediat la Curtea Constituţională super-imunitatea parlamentarilor şi primarilor pentru actele de corupţie. România a devenit câmp de bătaie între grupuri care formează împreună „clasa politică”, oameni politici care, în majoritatea lor, nu găsesc nicio rezolvare pentru nimic în afara intereselor pecuniare proprii şi influenţa pe care o pot exercita asupra unei mase amorfe şi cenuşii de oameni amărâţi. Jocurile în Parlament, care nu mai sunt de mult legitime, imposibilitatea de a vota legi necesare continuităţii şi existenţei acestui stat, sunt puse la mezat şi sunt sabotate de dimineaţa până seara, cu ajutorul unor ilegalităţi şi subterfugii care nu au nimic cu politica şi regulile ei.
O lume întreagă ne priveşte ca pe nişte primitivi la marginea Europei care nu respectă nimic şi pe nimeni, conduşi de nişte oameni care doresc să-şi „blindeze” statutul legal pentru a fura în linişte. Am văzut reacţia Comisiei Europene şi a aliaţilor noştri. Dacă România va ieşi din UE, fiindcă orice este posibil, va intra într-o zonă gri cu corupţie, sărăcie şi violenţă maximă, iar asta este numai şi numai alegerea directă a poporului român. În ce ţară trăim?