Oare ce poate fi mai înăl¬ţă¬tor moral decât ca un con¬ce¬tă¬ţean condamnat penal să vrea să se rea¬bi¬li¬teze în ochii noştri, oferindu-ne co¬¬mori proprii de gândire, prin scrieri ştiinţifice bine conturate şi aplicabile? Este normal, este legal şi legalizat. Sub acest auspiciu, penitenciarele au devenit raiul pe pământ. Marii borfaşi încarceraţi se duc zilnic la bibliotecă şi, sub oblăduirea angajaţilor pentru “munca educativă”, scriu “lucrări ştiinţifice”, cu scopul de a li se reduce pedeapsa primită.
După anul 2013, fenomenul prin care deţinuţii scapă de câte 30 de zile din pedeapsă pentru fiecare „lucrare ştiinţifică” scrisă după gratii, a devenit posibil când a apărut noua lege a executării pedepselor. Un amendament introdus în ea la Comisia pentru Drepturile Omului, din Camera Deputaţilor, condusă de Nicolae Păun, autor al unor iniţiative pro-puşcăriaşi (alături de co-naţionalul său Mădălin Voicu), a creat această prevedere, care, până atunci, avea o formă restrictivă. În sensul legii, prin lucrări ştiinţifice se înţelege lucrări publicate în reviste recunoscute de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS), la edituri recunoscute de acest organism sau comunicări ştiinţifice susţinute la o conferinţă naţională sau internaţională şi publicate în scrierile acestora.
Prevederea ca deţinuţii care scriu lucrări ştiinţifice în penitenciar să poată beneficia de o reducere a pedepsei era prezentă în legislaţia românească încă din 1969 şi a fost preluată şi în legislaţia nouă, însă sub o formă restrictivă. Forma legislativă care a dat însă naştere la valul de sute de „lucrări ştiinţifice” scrise de deţinuţi pentru a-şi reduce pedeapsa uneori chiar şi cu 300 de zile, a apărut abia în 2013. Mulţi infractori condamnaţi pentru corupţie au ieşit prin această procedură din puşcărie.
Problema este cine să facă ceva ca să se stopeze fenomenul? Guvernul ar putea rezolva printr-o simplă hotărâre de reorganizare a penitenciarelor, combinată cu un ordin în consecinţă al ministrului justiţiei, dar, deocamdată, nu desfiinţează nimic, până nu iese afară și șeful USL, Voiculescu. Premierul zice că va încerca să dea prin februarie o ordonanță de urgență, după consultări cu societatea civilă. Însă, despre vinovații de această situație, judecători, profesori, popi etc. care au favorizat infractorii, o să vedeţi, va fi… nimic. Dacă problema ajunge la Parlament, ea ajunge un caz mort. Există antecedente! Procurorii DNA s-au autosesizat în scandalul acestor “scriitori”. Ei doresc emiterea unei ordonanţe de urgenţă, prin care articolul de lege care permite „lucrările ştiinţifice” în penitenciare să fie abrogat, pentru că fenomenul a scăpat de sub control.
Acum, se fac cercetări cu privire la infracţiunea de „favorizare a făptuitorului”, suspectând că o reţea de cadre universitare şi de edituri au acţionat concertat, pentru ca unii condamnaţi să apară ca autori de lucrări ştiinţifice. Recomandările date de profesorii universitari au toate cam aceeaşi formă şi sunt folosite la mai multe lucrări ştiinţifice elaborate de puşcăriaşi.
Avem cel mai mare număr de scriitori şi doctoraţi din lume. Noroc că o lucrare de doctorat durează mult şi nu prezintă interes pentru puşcăriaşii şi puşcăriabilii din Parlamentul României. Lăsând gluma la o parte, cei care le-au făcut lucrările puşcăriaşilor trebuie acuzaţi de favorizarea infractorului. Nu contează că este mitropolit sau profesor universitar. Tot infractor se cheamă. Putem spune că societatea românească este o caricatură. Pentru o minimă reparaţie faţă de societate, trebuie anulate lucrările “ştiinţifice” şi toţi beneficiarii să fie trimişi la loc în puşcărie iar îndrumătorii să fie sancţionaţi foarte serios.